Noi suntem creatorii dualității, pentru că îi permitem să existe, să crească și să se dezvolte în noi înșine. Ea există în timpul liniar și are strânsă legătură cu legea cauzei și efectului. Imediat ce ne asumăm responsablitatea pentru propriile acțiuni și credințe, fără a da vina pe ”altcineva” (ceea ce este confortabil din punct ce vedere psihologic), putem să acționăm conform noilor credințe.
Prin rugăciune, ne conectăm la conștiința divină, panoul central, sursa. Vorbim despre credință, ”ok, nu crezi în Dumnezeu”. Poți trăi oricum. Și dacă, totuși, există? Ce mai poți spune despre existența ta, în negarea totală a celui ce este Creatorul Suprem?
Construiește și urcă propria scară la cer, pentru o viață fericită! Pentru că da, fericirea este sensul vieții. Ce înseamnă de fapt fericire? Sănătate, iubire, împlinire sufletească pe toate planurile vieții, armonie și pace. Este posibil să ajungi la fericire? Răspunsul este categoric DA. Acest mesaj este valabil pentru noi toți, care alergăm, în lungul și întortochiatul drum al vieții, pentru a ne găsi ”identitatea” pierdută, prin naștere.
O legendă spune că ”zeii mici s-au gândit unde să ascundă tot ceea ce am uitat când ne-am născut. Nu au ascuns în apă, pentru că există submarine și scafandrii. Nu au ascuns în Cer pentru că avem stații spațiale, rachete și avioane. Nu au ascuns în pământ, pentru că săpăm și putem găsi. Dar au găsit locul cel mai bun – în noi înșine, unde s-au gândit că unii dintre noi nu vor căuta niciodată!”
Fizica cuantică a demonstrat că avem conștiință și aceasta, împreună cu memoria, există separat de creier. Aceasta se conctează la o conștiință extinsă, acolo unde este Sursa.
Text: Fragment din Ecuația vieții. Calea spre fericire
Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
