Mai mulți sfinți spuneau că din mândrie se nasc multe păcate.
Arsenie Boca considera, totodată, că toate problemele omului, care apar, inevitabil, în viața pământeană, sunt de la păcate. Părintele Ardealului facea referire la păcatele proprii omului, dar și la cele ale arborelui genealogic – părinți, strămoși etc.
Cel care se lasă cuprins de păcatul mândriei uită că tot ce are a primit de la Dumnezeu, prin harul divin. Omul mândru suferă de orbire spirituală. El se laudă numai pe sine și își ”mângâie” urechile cu lauda pe care o aude. Acesta este fățarnic, vorbește de răul pe semenul lui, judecă, se răzvrătește – este nemulțumit de tot și de toate. Așadar, de la mândrie și pănă la păcat este dar un mic pas.
”Patima mândriei întunecă întreg sufletul și îl prăbușește în cea mai adâncă prăpastie. Păcatul mândriei, când pune stăpânire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare și înaltă, îl dărâmă în întregime și îl surpă până în temelii. Mărturie pentru aceasta este îngerul acela care pentru mândrie a căzut din Cer. Căci fiind zidit de Dumnezeu și împodobit cu toate virtuțiile și cu înțelepciunea, n-a voit să le recunoască pe acestea venite din darul Stăpânului, ci din firea sa”. Acestea sunt vorbele Sfântului Casian Romanul, transmise prin mesaje lăsate generațiilor de azi și de mâine.
Recompensele în viață, binele și fericirea, vin atunci când trecem prin umilință, eliminând totalmente mândria.
Text inspirat din Caledarul religios 2021
Foto: Internet/Pixabay
