Exclusiv: Viața ca o POVESTE. Basmele, transpuse în realitate.
Credeți că basmele sunt întâmplătoare? Nu, nu sunt deloc întâmplătoare, de aceea există acele cărți ale copilăriei numite generic: ”Povești nemuritoare”.
Copil fiind, le citeam și mai mult decât atât, am decis să scriu și eu la un moment dat texte pe principiul că ele vor dăinui peste veacuri ca mărturie a trecerii prin acest timp terestru.
Apoi, am descoperit hieroglifele din peșteri și piramide, ca dovadă că și alții au încercat să marcheze propria trecere prin lume. Prin urmare, fiecare dintre noi, printr-o creație și viziune proprie, va lăsa un mesaj după trecerea prin lumea fizică.
Eu am decis de la 12 ani că dovada trecerii mele prin această lume va fi scrisul. La 20 de ani am intrat în presa de la București pe principiul: ”ce este scris rămâne”.
O dovadă în acest sens sunt zecile de articole, multe de prima pagină, decupate din ziare, păstrate în registre speciale de către minunații mei părinți, Marica și Filip, cei mai înverșunați fani ai mei.
Dar nu acesta este subiectul de azi, ci povestea sau de fapt poveștile din spatele parcursului de până acum în propria-mi viață. În ultimii ani, am experimentat la propriu poveștile copilăriei, devenind, metaforic vorbind, fiecare personaj principal din acestea.
Câteva povești trăite pe frumoasa planetă Pământ
Am fost ”Albă ca Zăpada”, căreia i s-a oferit mărul otrăvit. Nu m-a salvat un prinț și nici cei șapte pitici. Am căzut și m-am ridicat prin conștientizare.
Am fost Cenușăreasa, cu ”sora” invidioasă, dar nici de această dată nu m-a salvat un prinț. Am pierdut doar ”pantoful”… Și aici m-a ajutat momentul de conștientizare.
Am fost Scufița Roșie, care nu știa că lupul se află în pădure. Când am văzut lupul fix în fața mea, tot prin conștientizare, am spus mulțumesc frumos pentru oferta lui, m-am întors cu spatele și am plecat, mai departe, pe drumul meu.
Am fost fata moșului și am avut lângă mine, timp de 20 de ani, fata babei. Tot ce încercam eu, vroia și ea. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și într-o zi vorba unui prieten bun ”mi-am venit în fire” și am văzut adevărata față a fetei babei. Ce am făcut? Ce știu mai bine și anume să plec mai departe pe drumul meu scris în stele de la naștere pentru eternitate.
Am fost ”Turtița”, pentru cine știe povestea cu turtița. Simțeam pericolul la fiecare întâlnire nepotrivită pentru sufletul meu și spuneam așa: ”am să fug și de la tine!” Și nu m-a ”păpat” nimeni, scriind finalul și la această poveste după propria-mi conștiință și dorință a inimii.
Când am revenit acasă, în România…
M-am regăsit, la un moment dat, și în povestea ”Rățușca cea Urâtă”. Patru ani în urmă, când am revenit acasă, în România, am descoperit că sunt rățușca cea urâtă căutând grupul din care fac parte. În grupurile vechi nu mă mai regăseam deloc, nu eram acel jurnalist agresiv, de care trusturile aveau nevoie, nu eram nici juristul care reprezenta societatea civilă cândva, nu eram nici persoana potrivită pentru a promova grupuri și interese economice-financiare. Prin urmare, nu mă regăseam niciunde.
După patru ani de transformare continuă și conștientizare, am înțeles că tot ceea ce pot să fac este să creez propriul grup cu oameni frumoși care mă iubesc și mă apreciază pe mine cea care sunt azi: nu rățușca cea urâtă, ci lebăda nobilă și fascinantă care dansează și se bucură de viață, la justa ei valoare. Viitorul și noua viață de aici începe.
Prințul care m-a trezit din somn…
Și nu în ultimul rând, am fost: ”Frumoasa din pădurea adormită”. Și cum stăteam eu așa frumoasă și adormită, metaforic vorbind, dar în sensul că nu mai așteptam nimic, a apărut prințul care m-a trezit din somn. Prințul este de fapt cavalerul în armură, hotărât din prima clipă de când m-a văzut. Determinarea și verticalitatea lui m-au surprins plăcut, astfel încât am ajuns să trăim azi cea mai frumoasă poveste de dragoste de pe Pământ. Prin urmare, noi rescriem povestea…
Așa am ajuns să iubesc azi cel mai frumos, mai nobil și mai minunat om de pe Pământ.
Lui îi mulțumesc și pe acestă cale pentru că doar cu iubire am închis cercul poveștilor mele, nemuritoare, educative și necesare, care au adus în viața mea rezultate excepționale: abundența și vindecarea pe cele trei planuri – iubire, sănătate și financiar, cei trei piloni de bază pentru o viață trăită în echlibru și armonie. Pentru că doar așa misiunea personală devine noul mod de viață în era care tocmai a început.
Trăiți-vă propria poveste, pentru că ea va aduce rezultatele mult visate și împlinirea deplină în această viață.
Autor și personaj principal: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: arhiva proprie
