Pe lângă locurile superbe pe care le are, Bucureștiul se remarcă și prin oamenii minunați care contribuie zi de zi la dezvoltarea acestui oraș. Unii dintre ei s-au născut aici, dar mulți au venit din alte locuri din țară și și-au pus munca în slujba localității care i-a adoptat. Și au ajuns să-și contruiască viața în Capitala României, locul în care acum se simt acasă.
Eroina noastră de astăzi este Dr. Sanda Luminiţa Mihai, medic primar neurologie şi psihiatrie pediatrică, doctor în sociologie și medic coordonator al Staționarului de zi din cadrul Spitalului de Psihiatrie -Titan- „Dr. Constantin Gorgos”.
A venit din nordul țării, din Maramureș
Vorba calmă și accentul îi trădează originea, iar atunci când o întreb de unde se trage, îmi spune zâmbind, fără nicio ezitare: „ Acum chiar să-l pierd de tot (n.r. accentul)…Eu nu sunt din București. Eu sunt din nordul țării, din Maramureș. Am lucrat ca medic pe multe dintre coclaurile patriei, iar de 20 de ani mă aflu în slujba Bucureștiului”.
Dr. Sanda Luminiţa Mihai provine dintr-o familie în care medicina a fost o tradiție. Tatăl său a fost medic, fratele său a urmat această profesie și nu se putea ca tocmai ea să îmbrățișeze o altă carieră.
Își aduce aminte și acum de serile din trecut, când adolescentă fiind, stătea în curtea casei din Baia Mare, în care alături de familia ei locuiau și alte familii de medici, și asista uimită la discuțiile adulților care dezbăteau cazuri, discutau despre diagnostice sau tratamente.
Traiul într-un astfel de mediu a condus-o firesc către admiterea la Medicină, iar legătura ei cu Bucureștiul s-a făcut încă din studenția pe care și-a petrecut-o la Institutul de Medicină și Farmacie “Carol Davila” (actuala Universitate de Medicină și Farmacie), scrie Ordinea Zilei.
Chiar dacă tatăl său nu a fost de acord ca ea să urmeze acest drum, în anul 1981 a absolvit Facultatea de Pediatrie. „Sunt pediatru în adevăratul sens al cuvântului. Tata, la rândul său pediatru, nu dorea ca eu să merg pe drumul acesta din cauza faptului că este unul foarte greu. Dar, ca orice adolescent care, atunci când i se spune NU, face tocmai invers, am dat admitere în București și am intrat printre primii”, spune cu mândrie Dr. Luminița Mihai.
Și-a obținut licența într-o perioadă extrem de grea, făcând parte din generația care timp de opt ani nu a avut voie să-și dea secundariatul. „Pe vremea lui Ceaușescu, s-a decis că mai întâi trebuie să fii primar și abia apoi poți susține secundariatul. Și opt ani de zile nu s-au dat în țară examene de specialitate. Din această cauză a trebuit să lucrez în foarte multe servicii, de la dispensar, la cabinet de medicină școlară, la Urgență, etc”, povestește medicul.
Experiența a ajutat-o să se formeze și să ajungă la nivelul de astăzi, fiecare lecție pe care a învățat-o contribuind la dezvoltarea sa ca om și ca profesionist. „Am luat-o de jos. Am muncit în bordeie ocupate de persoane de etnie romă, în care nu îndrăzneam să intru singură. Era mult prea riscant, așa că eram mereu însoțită de nevasta bulibașei. Am lucrat în cartierul persoanelor de etnie romă din Baia Mare. Și acolo doar cu soția bulibașei reușeam să identific copiii cu vârsta între zero și un an, copii care erau pierduți prin cartier. Am lucrat în cabinete școlare, unde am avut 5.000 de copii de la trei licee și o școală generală. Am lucrat ca medic în taberele internaționale, unde se știe ce sever era regimul. Existau reguli foarte stricte pentru a evita apariția toxiinfecțiilor alimentare. Această perioadă m-a ajutat foarte mult datorită faptului că am învățat foarte multe de la epidemiologii din Cluj, care veneau și ne controlau la Baia Mare”, își amintește Dr. Luminița Mihai.
A descoperit problemele adolescenților
Toți acești pași pe care i-a făcut în cariera sa i-au permis să vadă ce se întâmplă în școli și, mai ales, i-au permis să descopere multele probleme ale adolescenților. „Eu iubesc adolescenții și mi-am dedicat munca și cariera lor. Pot să spun că lucrând foarte mult în urgența de spital județean, unde făceam gărzile de urgență care însemnau 120 de consultații într-o zi de duminică, deci o zi „liniștită”, am constat că adolescenții sunt minunați”, subliniază medicul.
Plecând de la dorința ei de a veni în ajutorul adolescenților, Dr. Luminița Mihai a ales, atunci când a primit dreptul de a susține examenul de secundariat, pe 3 septembrie 1990, să opteze pentru clinica universitară. Așa a ajuns la Socola Iași, care la vremea respectivă era singura clinică acreditată OMS.
„Intenția mea era să mă reîntorc la Baia Mare, pentru că se spunea că dacă ești într-o clinică de nivel înalt, la nivel de jos nu mai este nevoie să dai concurs. Dar la Iași am constatat că nu există profesor de psihiatrie pediatrică și atunci am venit în București, acolo unde făcusem și facultatea și unde am sperat să obțin îndrumarea de care aveam nevoie. Am venit la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”, unde pot să spun că era o mare deschidere, erau foarte multe personalități care veneau atunci în București să ofere informații. La Spitalul Obregia, alături de doctorul Constantin Oancea, despre care pot să spun că este mentorul meu, am reușit să văd ce înseamnă abordarea adolescentului din perspectivă psihoterapeutică”, precizează medicul.
Era clar că drumul său va continua în București, așa că în 1995 a trebuit să dea concurs pentru a se putea transfera de la Iași la București și pentru a obține un post în Capitală. „Și am dat concurs de venire în București, am dat în două locuri. Am dat aici ( n.r. Spitalului de Psihiatrie -Titan- „Dr. Constantin Gorgos”) , atunci se chema Policlinica Titan- Centrul de Sănătate Mintală și am dat și la Universitatea din București, la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Am luat amândouă posturile, așa că de mai bine de 20 de ani lucrez alternativ și în Universitate și în spital”, mai spune Dr. Mihai.
Contactul cu colegii de la Universitatea din București i-au deschis orizontul către o zonă puțin exploatată la vremea aceea în România: finanțările internaționale ce pot contribui la dezvoltarea unor proiecte cu impact social major. Așa a reușit să acceadă la o finanțare cu ajutorul căreia a înființat primul centru pentru adolescenți din București.
De fapt, este primul centru pentru adolescenți din țară. „Am muncit cu mare drag la acest proiect, iar Dr. Constantin Gorgos m-a lăsat să fac totul așa cum l-am gândit eu. De fapt așa cum l-am gândit, așa am și reușit să-l construiesc. Cu toate că el era gândit pentru adolescenții cu tentative de suicid, după ce l-am deschis a devenit centru pentru adolescenții consumatori de droguri. Eram singurul centru din țară și lucram cu adolescenți cu probleme extrem de grave. Este plăcut să inițiezi o astfel de construcție, nu-i ușor, dar am lucrat cu tot sufletul pentru că întotdeauna m-am gândit la adolescenții cu probleme. Acest centru a fost primul din țară pentru că este ideea gândită de mine împreună cu doctorul Oancea încă de când eram în ultimul an de secundariat”, subliniază Dr. Luminița Mihai.
Medicul recunoaște că nu i-a fost ușor, mai ales că nu este din București, iar primii opt ani din profesie i-a petrecut la Baia Mare. Venind din provincie, a trebuit să se lupte din greu pentru ca lumea medicală din Capitală să o cunoască și să o sprijine. A avut însă norocul de a găsi un mediu care nu i-a fost ostil și care a ajutat-o să-și dezvolte proiectul de suflet. „Dacă lucrurile funcționează, află toată lumea de tine. Ce este frumos este că toți copiii din Sectorul 3 mă cunoșteau. Unii mă salutau, alții mă ocoleau. A fost însă foarte bine și cred că prin ceea ce am realizat am contribuit și eu cât de puțin la binele acestui oraș care m-a adoptat”, mai spune Dr. Luminița Mihai.
Povestea acestui doctor care și-a părăsit locurile natale și s-a mutat în București unde a dezvoltat atât de multe proiecte frumoase, vine să reliefeze faptul că orașul cel mai mare al țării este unul deschis, este un loc în care oricine se poate adapta. Mai mult, Capitala României se dovedește foarte prietenoasă fiind destinația perfectă pentru cel care și-a propus să reușească. E clar că în București șansele unei cariere de succes sunt foarte mari, indiferent de domeniul în care activezi.
