Vila semnată de Mircea Enescu este punctul central de pe Strada Praga

Varietatea este principala caracteristică a zonei din București în care turistul se poate plimba în voie prin toate marile orașe ale lumii. Străzile cu nume de capitală au dat naștere unui loc unic în care istoria arhitecturii românești se dezvăluie casă cu casă.

Ne întoarcem pe stradă pentru a ne continua călătoria noastră prin capitalele lumii din mijlocul Micului Paris. Astăzi am ales Praga, stradă care și-a dat  întâlnire în Piața Quito cu Paris și Varșovia.

Asemeni Străzii Paris, pe care v-am prezentat-o în prima noastră călătorie, Strada Praga străbate cocheta piațetă, unul din capete întâlnind Strada Atena, iar celălalt intersectează Strada Washington. De-a lungul străzii, în dreptul imobilului de la numărul 4, vilă cu un etaj și mansardă, monument istoric, Praga trece discret de Strada Belgrad.

Într-un astfel de peisaj, atât de complex, te poți lăsa furat de dorința de a „sări” dintr-un oraș în altul.

Semnătura arhitectului Mircea Enescu

Dar să ne întoarcem la Praga! Fără îndoială, vila de la numărul 2 nu are cum să treacă neobservată. Casa pare să contrasteze cu restul vilelor din zonă, fără însă ca unicitatea ei să fie deranjantă. Dimpotrivă! Imobilul de la numărul 2 este punctul central al acestei străzi atât de elegante.

Vila a fost construită după 1960

Vila, încadrată în categoria monumentelor istorice, poartă semnătura arhitectului Mircea Enescu. Ceea ce o face specială este stilul pe care acesta l-a impus construcției, mergând foarte mult pe detalii de influență mediteraneană.

Spre deosebire de cele mai multe dintre imobilele pe care le întâlnim în această zonă a Bucureștiului, care au fost construite înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, vila de la numărul 2 aparține epocii comuniste. „Este una din clădirile realizate după 1960, Mircea Enescu fiind arhitect activ în anii 1950-1980”, ne explică prof. Nicolae Lascu, de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”.

Aerul exotic și misterios al imobilului contrastează cu celelalte creații ale lui Mircea Enescu. Arhitectul a proiectat importante obiective industriale. Este cel care a impus linia generală a zonei industriale Militari. De asemenea, și-a pus semnătura pe Fabrica de Radiatoare și Băi Militari, a proiectat Facultatea de mecanică din Cluj-Napoca. Tot după planurile lui s-a dezvoltat Stațiunea Neptun și a fost construit Teatrul de Vară din Costinești. Mircea Enescu a fost implicat și în construirea unora dintre mai importante săli de sport din perioada comunistă. Este vorba despre cea din Deva, cea din Cluj-Napoca, cea din Pitești și cea din Iași.

Și totuși, în această vilă de pe Strada Praga se vede cel mai frumos semnătura arhitectului Mircea Enescu.

Vila monument istoric de la numărul 11

Spre deosebire de alte străzi, Praga nu este atât de bogată în „vile cu semnătură”. Undeva pe la jumătate, la numărul 11, tronează maiestuasă o altă vilă monument istoric, impozantă, de culoare albă, cu un etaj și mansardă. Imobilul conferă locului eleganță și stil.

Zonă în care au locuit cei mai influenți oameni ai epocii comuniste

De fapt, eleganța și stilul sunt dominantele întregii zone despre care profesorul Nicolae Lascu ne spune că „este una din cele mai luxoase zone rezidenţiale a Bucureştiului, având clădiri de o mare varietate a arhitecturii, multe dintre acestea fiind proiectate de cei mai importanţi arhitecţi ai noştri. Un număr de clădiri sunt clasate pe Lista Moumentelor Istorice”.

Când mergi pe aceste străduțe dominate de vile cochete, nu poți să nu te întrebi cum de au scăpat de buldozerele comuniste care au „ras” cartiere întregi din Capitală pentru a face loc blocurilor comuniste. Răspunsul ne este oferit tot de profesorul Lascu. El amintește faptul că „zona a fost considerată zonă rezidenţială cu grad ridicat de confort (zonă de vile), prin mărimea terenurilor (a parcelelor), prin dimensiunile vilelor şi, fără îndoială, prin proprietarii mai vechi sau mai noi (de după 1950), unii foarte influenţi, care au făcut în aşa fel încât întreaga zonă să nu fie afectată de transformări importante. Din câte ştiu niciun arhitect şef al Bucureștiului şi niciun plan de urbanism nu au avut în vedere altceva decât menţinerea standardului ridicat de locuire”.

Dorința de a descoperi și mai mult din această bogăție arhitectonică din zonă ne îndeamnă să ne întoarcem în Piața Quito. Și, astfel, mai pornim într-o scurtă călătorie. De data aceasta spre Varșovia.

Ascunse după arbori uriași, vilele de pe Strada Varșovia combină elemente de sorginte neoclasică sau mediteraneană: ferestre arcuite, balcoane cu feronerie dantelată, decorațiuni de zidărie cu motive florale. Aceste elemente le găsim fie toate pe un singur imobil, de exemplu vila de la numărul 7, fie distribuite pe fiecare dintre imobilele de pe stradă completând nota de mister și de exotic a străzii vecine Praga.

Autor: Ștefania Enache
Foto: Corina Gheorghe