În custodia Bibliotecii „Mihail Sadoveanu” se află foarte multe cărți cu Ex libris.

Scriitoarea Amy Lowell spunea despre cărți că „sunt mai mult decât cărţi, ele sunt viaţa, sufletul şi miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit şi au murit, esenţa şi chintesenţa vieţilor lor”. Cărțile sunt cele care ne oferă nouă posibilitatea de a ne cunoaște trecutul. De asemenea, ne dau șansa de a visa și de a crede într-o lume mai bună.

Am mers și noi la bibliotecă, acolo unde regină este cartea. Și cum în București există o rețea bogată de astfel locuri ne-a fost destul de greu să ne hotărâm unde vom păși mai întâi. În cele din urmă am optat pentru sediul central al Bibliotecii Metropolitane București, aflat într-una dintre cele mai frumoase clădiri din Strada Tache Ionescu 4.

E drept că, până la finalul lunii octombrie, Biblioteca „Mihail Sadoveanu”, cea care are rol și de sediu central al Bibliotecii Metropolitane, este închisă pentru renovare, dar acest lucru nu ne-a împiedicat să descoperim interiorul acestui loc deosebit.

Din cazino în bibliotecă

Așa cum am mai spus, biblioteca este găzduită, încă din anul 1967, de acest imobil impresionant despre care circulă o serie de legende.

Se spune că vila a fost construită de un avocat înstărit pentru familia lui, dar în perioada interbelică a căpătat o cu totul altă destinație din cauza faptului că avocatul suferea de patima jocurilor de noroc.

Poveștile vorbesc chiar despre faptul că, în interiorul casei, a fost improvizat un cazino în care mai marii acelor vremuri veneau să se relaxeze. Lucrurile au luat însă o turnură nefericită pentru proprietar atunci când, în cadrul unei partide îndârjite de cărți, avocatul a pus ca miză chiar vila din Tache Ionescu. A pierdut partida și a fost nevoit să părăsească imobilul. După acest episod, vila a mai trecut pe la câțiva proprietari, pentru ca, într-un final, să ajungă în custodia statului. Moștenitorii au renunțat la drepturile pe care le aveau asupra ei și au fost de acord ca în acest imobil să funcționeze o bibliotecă.

Astăzi, în camerele casei, cărțile de joc au fost înlocuite cu volume de literatură, știință, medicină, cu cărți rare și foarte valoroase.

Florentina Dobrogeanu- Ipsilante, director (de specialitate) în cadrul Bibliotecii Metropolitane București, ne-a introdus în universul cărților de la „Mihail Sadoveanu”. Astfel am aflat că instituția funcționează de pe la 1935. Atunci s-au pornit lucrurile „pe hârtie”, dar a durat încă vreo trei- patru ani până s-a primit sediu. Mai mult, la început, nu avea filiale. Acestea au apărut după anii 1950, atunci când orașul a căpătat o altă dimensiune. Biblioteca Metropolitană a pornit cu vreo 7.000 de volume și a fost, pe rând, în vreo patru spații, până să ajungă în clădirea de astăzi care adăpostește sediul central.

Include biblioteca lui Mircea Eliade de la Paris

Iar în timpul discuției ne-a împărtășit o informație prețioasă pe care cititorii pasionați de munca lui Mircea Eliade ar trebui să o știe: dacă trec pragul acestei biblioteci au șansa de a vedea o parte din obiectele care au aparținut unuia dintre cei mai remarcabili scriitori români.

Biblioteca Metropolitană are o colecție de peste un milion de volume.

În custodia noastră se află o parte importantă din biblioteca de la Paris a lui Mircea Eliade. Ne-a fost donată, undeva prin 1994, de către Irinel Eliade, soția acestuia. Această colecție cuprinde cărți pe care Mircea Eliade le folosea, dar și pliante de la conferințele la care a participat, invitații la conferințe. Avem, de asemenea, o cană, despre care se presupune că a folosit-o Eliade, dacă ne-a dat-o soția acestuia. Colecția conține și pixuri, dar cel mai interesant este că avem vreo patru sau cinci agende foarte interesante. Sunt niște agende cum erau acelea, pe vremuri, înguste, dar înalte. Cum erau cele de telefon. Aceste agende sunt scrise, așa cum reiese, de Mircea Eliade. Sunt scrise de un Eliade bătrân. Datează din anii 1970-1974, atunci când deja avea o vârstă. Și, în aceste agende, povestește despre vizite la Paris, despre vizite în America, la Chicago. E ceva unic”, ne-a spus Florentina Dobrogeanu- Ipsilante.

Din nefericire, aceste obiecte nu au fost încă înregistrate și nu apar în catalogul online al bibliotecii. Acesta este și motivul pentru care oamenii nu știu de ele și nu le solicită pentru a le consulta.

Nu este singura „comoară ascunsă” de la Biblioteca „Mihail Sadoveanu”. Florentina Dobrogeanu- Ipsilante ne mărturisește cu emoție că în custodia acestei instituții sunt foarte multe cărți cu Ex libris. „ De exemplu, în colecția orientală pe care am primit-o de la Biblioteca Academiei, există foarte multe cărți cu Ex Libris. Este nevoie ca un specialist pe orientalistică să identifice cine a fost posesorul și să interpreteze apoi din punct de vedere biblioteconomic și să descrie Ex librisul. Ex librisul este sub formă de ștampilă. Este foarte interesant să vezi asemenea cărți”, a punctat specialistul.

Autor: Ștefania Enache
Foto: Corina Gheorghe