Atunci când v-am arătat Strada Madrid, v-am promis că ne vom opri și în Stockholm. Ei bine, a venit timpul să descoperim și această stradă cu nume de capitală aflată chiar în inima Bucureștiului.
O acoladă a Străzii Madrid, Stockholm se integrează perfect în liniștea caldă a acestui cartier de vile care ne conduce prin toate marile orașe ale lumii.
Vilele care îmbracă zona sunt mult mai expuse comparativ cu cele de pe alte străzi. Pe Stockholm, arborii uriași nu mai ascund construcțiile, ci le pun în valoare oferindu-le posibilitatea de a se arăta mai bine privitorului.
Deși numele străzii vine dintr-o cu totul altă parte a lumii, mai puțin solară, dar nu mai puțin îndrăgostită de soare, în București, păstrează atmosfera calmă specifică acestui colț de oraș.
Arhitectura specifică perioadei interbelice
O notă subtropicală o conferă imobilul de la numărul 17, operă a arhitectului George Damian. Vila cu elemente pitoresc-mediteraneene în doze temperate, folosite cu succes în Capitală în construcțiile realizate după anul 1930, se dezvăluie în toată splendoarea sa în fața privitorului.
De altfel, acest stil architectonic cu puternice influențe mediteraneene este cel care aduce un plus valoros peisajului bucureștean din perioada interbelică.
George Damian este unul dintre arhitecții epocii care a pendulat între mai multe stiluri. Opera sa include imobile încadrate cu ușurință în zona art-deco, dar și într-un stil cu puternice tușe clasice. De asemenea, printre construcțiile pe care le-a proiectat apar și multe vile de tip mediteraneean.
Versatilitatea arhitectului a fost necesară, având în vedere perioada în care a activat. Să nu uităm că multe dintre casele construite atunci poartă amprenta arhitecților care le-au proiectat, dar în același timp respectă și dorințele beneficiarilor. Cei care dictau erau, până la urmă, chiar cei care comandau construcția respectivă.
Casa de la numărul 17 are fațada expusă direct în stradă. Construcția cu mai multe etaje dezvăluie privitorului o bogăție ornamentală specifică stilului mediteraneean. Intrarea în casă se face prin lateral, ușa fiind ascunsă într-o curte mică.
Cea care captează atenția este fațada externă, acolo unde observăm ferestre cu tăieturi abrupte, ferestre decorate cu motive menite să îndulcească asprimea zidăriei. Farmecul acestei vile „stil bloc” vine tocmai din această bogăție ornamentală pe care o regăsim pe fațada de la stradă.
O altă latură interesantă a acestei construcții, o constituie metoda ingenioasă a proiectantului în ceea ce privește spațiul pe care se întinde imobilul. Deși vila are o amprentă destul de îngustă la sol, spațiul disponibil locatarilor este unul generos datorită faptului că lucrarea a fost realizată mult „pe înalt”.
Casa de pe Stockholm începe deja să facă trimitere către ceea ce va urma în arhitectura Bucureștiului, către acele blocuri vilă care încep să apară în Capitală. După cum se observă, deja se caută soluții pentru ca Bucureștiul să poată adăposti, în spațiul de care dispune, numărul tot mai mare de locuitori care aleg să se mute în orașul cel mai important al țării.
Multe dintre casele pe care George Damian le-a proiectat între anii 1930-1948 respectă acest tipar al construcțiilor „pe înalt” care aveau, în cele mai multe cazuri, mai multe apartamente pe etaj. Deși discutăm despre un singur imobil, în el pot locui mai multe familii. Iar acest lucru chiar s-a întâmplat după venirea comuniștilor.
La nota exotică a Străzii Stockholm contribuie și imobilele de la numerele 12 și 14. Albe, luminoase, ele aduc razele soarelui la nivelul asfaltului, aceste clădiri fiind mărturie a modului în care se construia în epocă.
Spre deosebire de alte străzi cu nume de capitală, Stockholm are o întindere foarte mică, dar puținele vile pe care le descoperim aici vin să anticipeze ceea ce va urma să se întâmple în București după 1948.
Prof. Nicolae Lascu, de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, ne explică faptul că „zona formată din străzi cu nume de capitală face parte din zonele construite protejate ale municipiului, cu reglementări orientate spre păstrarea caracterului zonei şi a arhitecturii clădirilor. Dar, fără îndoială, un rol foarte important în păstrarea valorii foarte ridicate a clădirilor îl au proprietarii, în privinţa întreţinerii curente, a micilor reparaţii necesare şi a restaurării prin intermediul speciliştilor atestaţi de Ministerul Culturii”.
Lăsăm în urmă Strada Stockholm și ne îndreptăm către alte capitale ale lumii…
