Comuniștii au decis mutarea Mănăstirii Mihai Vodă și demolarea clădirilor din jurul său.

Peste drum de Biserica „Adormirea Maicii Domnului”- Sapienței se înalță astăzi Mănăstirea Mihai Vodă. Iar de acest lăcaș de cult sunt legate multe povești fascinante pentru turistul pasionat de istorie. Noi am plecat pe urmele geto-dacilor din Capitală, așa că în călătoria noastră vom încerca să aflăm cât mai multe informații care ne pot ajuta în demersul pe care ni l-am propus.

Turiștii străini vor să afle „povestea domnitorului care i-a unit pe daci”.

Sursele istorice prezintă mărturii referitoare la populațiile care au trăit pe meleagurile pe care se înalță astăzi Bucureștiul. Înainte de a pleca la drum, ne-am făcut o minimă documentare și astfel am aflat că ar trebui să ne începem traseul de la Mănăstirea Mihai Vodă.

Mănăstirea pe care comuniștii au vrut să o ascundă

Ascunsă bine printre blocurile comuniste,  Mănăstirea Mihai Vodă sfidează demnă toate greutățile la care a fost supusă de-a lungul timpului și se arată privitorului în toată splendoarea sa.

Ctitorită chiar de Mihai Viteazul, în anul 1594, mănăstirea include în structura sa măreția acestui domnitor de care se leagă Unirea de la 1600, atunci când printr-un hrisov Mihai Viteazul se intitulează „voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei”.

Primul impact, atunci când vezi biserica, este unul puternic. Forma de trilob înălțat îți dă senzația că lăcașul de cult se ridică spre cer. Spectaculoasă este și fațada bisericii, zidurile robuste fiind decorate cu o serie de arcade, încadrate de bucăți rotunjite de cărămidă. Spre deosebire de alte lăcașe de cult, Mănăstirea Mihai Vodă atrage atenția și prin culorile surprinzătoare care îmbracă toată construcția, culori date în special de cărămida aparentă încadrată de zone tencuite.

Frumusețea construcției este umbrită de o senzație pe care o simți atunci când intri în curtea bisericii. Chiar dacă și-a păstrat intactă măreția, Mănăstirea Mihai Vodă are pe chip înscrisă parcă durerea celui smuls din matca sa.

O vagă amintire a Ansamblului Mihai Vodă

Clopotnița Mănăstirii Mihai Vodă.

Locul pe care găsim noi astăzi acest lăcaș de cult nu este cel ales de Mihai Viteazul atunci când a ctitorit biserica.

Înainte ca regimul comunist să adopte politica de ascundere a lăcașelor de cult din perimetrul vizual, mănăstirea domina malul drept al râului Dâmbovița, acolo unde Dealul Mihai Vodă prezenta un întreg ansamblu ce avea în centrul său chiar această biserică.

Ansamblul Mihai Vodă era o adevărată bijuterie istorică, în care se adunaseră poveștile celor care au viețuit pe aceste meleaguri.

La început am menționat că vom călători astăzi în căutarea urmelor geto-dacice din Capitală. Ei bine aceste urme au existat chiar sub Mănăstirea Mihai Vodă, acolo unde arheologii au făcut o descoperire senzațională, dar pe care comuniștii au reușit să o îngroape din nou.

Până în anul 1985, anul în care Mănăstirea Mihai Vodă a fost mutată din locul său, în curtea Ansamblului Mihai Vodă, exista aici un important sit arheologic, dovadă clară a faptului că pe acest loc a fost o așezare geto-dacică veche de 3000 de ani. În acest sit s-au descoperit cuptoare de ars oale, ceşti dacice, cosoare, râşniţe rotative.

Dovada faptului că Mănăstirea Mihai Vodă nu este pe locul pe care a ctitorit-o domnitorul.

Când au decis mutarea bisericii, împreună cu turnul clopotniță, comuniștii au demolat toate construcțiile din jur. Se poate spune că o minune a scăpat de la distrugere acest lăcaș de cult, care inițial a fost inclus și el pe lista construcțiilor care trebuiau demolate. Doar presiunile făcute de istoricii vremii au determinat regimul să dea înapoi și să accepte translatarea în pantă, pe o distanță de 289 de metri a Mănăstirii Mihai Vodă.

Situl arheologic de acolo nu a avut nicio șansă, astfel că astăzi nu ne mai putem bucura de vizionarea pe viu a unor dovezi istorice de o mare importanță.

E păcat cum în curtea ctitoriei celui pe care dușmanii îl numeau „Malus Dacus” (Dacul cel Rău) și pe care istoria l-a poziționat ca pe un demn urmaș al lui Burebista și al lui Decebal, nu mai găsim astăzi acele dovezi care ne atestau vechimea pe aceste meleaguri.

Urme ale mai multor așezări geto-dacice au fost găsite și în alte cartiere din București, printre care Dămăroaia și Herăstrău. Descoperirile nu au fost însă exploatate așa cum trebuie și nu au fost puse în valoare sub forma unor situri pe care le puteam include în circuitul turistic.

Așa că dacă vrem să descoperim adevărul despre locurile acestea vă invit într-o nouă călătorie. Destinația este Muzeul Național de Istorie a României.

Autor: Ștefania Enache
Foto: Corina Gheorghe