Ateneul Român, clădire proiectată de Albert Galeron.

Amprentele arhitecților străini sunt vizibile prin tot Bucureștiul. Astăzi vom porni pe urmele lui Albert Galleron, francezul de al cărui nume se leagă una dintre clădirile emblemă ale Capitalei României: Ateneul Român.

Personalitatea unui artist, pentru că și arhitectura este o artă, o descoperim cel mai bine admirându-i opera. Noi îl vom cunoaște pe Albert Galleron (Paul Luis Albert Galleron, 1846-1930) prin munca sa extraordinară, prin bijuteriile arhitectonice care îmbogățesc Bucureștiul.

Înainte de a ne îndrepta către Ateneul Român, vom face câteva opriri pentru a viziona o mică parte din superba moștenire pe care francezul a lăsat-o Micului Paris. În plus, vom avea posibilitatea de a descoperi și alte locuri extraordinare pe care orice turist, care ajunge la București, trebuie să le vadă.

Se pleacă de la Casa Lenș – Vernescu

Casa Lenș – Vernescu, imobil care evidențiază foarte bine influențele școlii franceze de arhitectură.

Primul popas îl vom face la Casa  Lenș – Vernescu. Mulți se vor repezi să spună: de ce Casa Lenș – Vernescu? Ei bine, puțini sunt cei care știu că Albert Galleron a intervenit în perioada 1883-1886 cu o serie de modificări asupra acestui imobil, schimbând planul inițial elaborat de arhitectul J. Freywald. Nu se poate spune că bijuteria arhitectonică de pe Calea Victoriei, numărul 133, este emblematică pentru stilul impus de Galleron, dar trebuie amintită, în condițiile în care multe dintre construcțiile din secolul al XIX-lea se ridică sub puternica influență franceză.

Și dacă tot ne-am început traseul de la Casa Lenș -Vernescu, vom profita de ocazie pentru a ne bucura de o altă minune arhitecturală din zonă: Casa Ghica- Grădișteanu, aflată la intersecția dintre Calea Victoriei și Strada Nicolae Iorga. Imobilul din 1884 are la bază planul realizat de Jules Berthet, iar construcția a fost ridicată de arhitectul francez Louis Blanc.

Turistul care a pornit pe urmele lui Galleron poate avea câteva momente de liniște pe aleile Parcului Nicolae Iorga sau la adăpostul Bisericii „Sfântul Nicolae”- Tabacu, un lăcaș de cult a cărei poveste v-am spus-o într-un articol precedent. Biserica este inclusă într-o recomandare făcută unui turist pasionat de arhitectură din mai multe motive: este o biserică monument istoric, păstrează și astăzi o parte din pictura realizată de Gheorghe Tattarescu, iar catapeteasma datează din secolul al XIX-lea.

Spre Strada Dionisie Lupu

Odată ieșiți din această zonă, dominată de o anumită liniște spartă doar de claxonul unor mașini grăbite să parcurgă Calea Victoriei, ne vom avânta în iureșul orașului. Vom face stânga pe Bulevardul Dacia pentru a ajunge în Piața Romană. Vom depăși clădirea cu coloane și vom merge către intersecția cu Calea Dorobanți. De aici o vom lua către Piața Lahovari, acolo unde avem ocazia să admirăm Casa Oamenilor de Știință și statuia celui care dă numele acestui loc (Alexandru Lahovari). Dar scopul nostru este să ajungem pe Strada Dionisie Lupu.

Chiar din Piața Lahovari se intră pe Strada Dionisie Lupu. Un adevărat muzeu în aer liber, zona ne oferă posibilitatea de a admira, la numărul 74, o clădire ridicată după planurile arhitectului George Damian. Se pare că în acest imobil au locuit cândva Marin Preda și Catinca Ralea. Mai jos de această clădire, vom descoperi casa în care a locuit Gheorghe Țițeica, iar la numerele 70-72 avem ocazia să admirăm o splendidă casă cu cariatide.

Fântâna cu copii

Și dacă tot suntem în zonă, vom profita pentru a admira opera „Fântâna cu copii”, semnată de sculptorul Ion Iordănescu.

Să nu ne abatem totuși de la planul inițial, așa că revenim pe Strada Dionisie Lupu, iar la numărul 37 dăm peste o altă construcție ce poartă amprenta arhitectului Albert Galleron: Casa N.N. Turnescu. Clădirea adăpostește astăzi sediul rectoratului Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și se află într-o companie foarte selectă, fiind vecină cu Casa Universitarilor.

Ne vom continua traseul, către punctul final: Ateneul Român. Și astfel ne urmăm călătoria pe Strada C.A. Rosetti, unde vom întâlni Muzeul Theodor Aman, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, iar în zona în care Piața Revoluției se unește cu Piața George Enescu ni se va arăta în toată splendoarea sa Ateneul Român.

Clădirea este spectaculoasă și este cea care ne amintește cel mai bine  de munca derulată de Albert Galleron pe aceste meleaguri. Francezul a ajuns să proiecteze Ateneul Român la recomandarea autorului Operei din Paris: Charles Garnier.

Ateneul Român are forma unui templu grecesc.

Forma circulară a imobilului se datorează faptului că Ateneul Român a fost înălțat, între 1886-1888, pe fundația ridicată pentru construirea unui circ. Galleron a păstrat forma inițială și a proiectat o clădire sub forma unui templu grecesc, sprijinită pe șase coloane frontale și două laterale. Cupola, care domină întreaga construcție, îi dă înălțime și eleganță. Și interiorul Ateneului este dominat de 12 coloane, dar și de patru scări spiralate din marmură. Ateneul poate adăposti o mie de spectatori în sala de concerte în care acustica este una perfectă.

Ateneul Român nu impresionează doar prin grandoarea construcției. La fel de spectaculoasă este și fresca din interior, realizată de pictorul Costin Petrescu. Totuși, cuvintele sunt mult prea sărace pentru a evoca frumusețea acestor bijuterii pe care le descoperim prin București, așa că vă invităm să mergeți singuri și să-l urmați pe Albert Galleron prin Micul Paris.

Autor: Ștefania Enache
Foto: Corina Gheorghe