Petrecerile s-au terminat, ultimele confetii și aranjamentele scenice de prin piețe sunt strânse, mai rămân instalațiile luminoase de pe marile bulevarde și brazii încă împodobiți să ne amintească de modul în care am întâmpinat noul deceniu.
Așa că, în plină lună ianuarie, plimbarea de pe Bulevardul Aviatorilor poate să capete o turnură surpinzătoare. Cotind pe Aleea Alexandru, lăsând într-o parte sediul Ministerului Afacerilor Externe, ne îndreptăm pașii spre Atena… Strada Atena.
Un mix de stiluri
Cei care nu au întâmpinat Anul Nou privind jocurile de artificii de pe Acropole, și nu doar ei, pot admira mix-ul de stiluri arhitectonice: mediteranean, neoromânesc sau neoclasic de pe strada care poartă numele capitalei elene.
Aproape la fiecare pas descoperim imobile monument istoric: la numerele 2, 2Bis, 3, 4, 6, 8, 12, 16, 18, 22, 24, 26. Fiecare casă are stilul său unic. Iar curțile care adăpostesc vilele cochete abundă în vegetație de talie mică, fiind străjuite de garduri scunde care permit luminii să se reflecte pe fațadele deschise la culoare și să dea naștere unei atmosfere oarecum asemănătoare celei de pe străzile orașului al cărui nume îl poartă.
Toate aceste case ne spun poveștile pe care le adăpostesc între ziduri și ne îndeamnă să le admirăm frumusețea.
În drumul nostru ne vom opri mai întâi la numerele 4 și 6, unde se află imobilele cunoscute drept „Vilele fraților Ionescu”. Casele au fost ridicate după planurile arhitectului Cristofi Cerchez, la cererea celor doi frați Ionescu.
Personalitatea puternică a proprietarilor a dat naștere unor construcții cu stiluri asemănătoare și totuși diferite. Vila de la numărul 4 este una care amintește de dulcele stil moldovenesc, în timp ce imobilul de la numărul 6 poartă amprenta stilului muntenesc.
E drept că, în timp, imobilele au suferit modificări semnificative, dar mai păstrează și astăzi multe elemente originale. De exemplu „arcul eliptic” care încadrează ușa de la intrare sau ferestrele, element de inspirație folclorică, îl putem admira și acum.
Cristofi Cerchez este unul dintre arhitecții reprezentativi pentru stilul neoromânesc, dar, în creațiile sale a cochetat și cu alte stiluri: eclectic francez sau modernist cubist. Chiar dacă multe dintre imobilele realizate de el, răspândite prin toată țara, nu-și mai păstrează grandoarea inițială, operele realizate de Cristofi Cerchez sunt adevărate lecții pentru tinerii care îmbrățișează această profesie. Prin moștenirea pe care ne-a lăsat-o, Cristofi Cerchez rămâne un clasic al arhitecturii românești, cu influență majoră în munca profesioniștilor care îi admiră creația.
Se văd amprentele creatorilor
Ne continuăm plimbarea pe Strada Atena și descoperim alte clădiri impresionante. În anii 1933, 1936 și 1938 au fost ridicate vilele de la numerele 7A,7 (Vila E. și F. Moldoveanu), respectiv de la numărul 8. Planurile celor trei imobile poartă semnătura arhitectului Ion Boceanu. Este foarte interesant ca, pe o singură stradă, să descoperi trei case realizate de același arhitect. În acest mod ai ocazia de a descoperi stilul acestuia, dar și influențele pe care proprietarii caselor respective le-au avut asupra construcțiilor.
Dacă vilele de la 7A și 7 sunt realizate într-un stil modern/cubist, casa de pe Strada Atena numărul 8 (colț cu Strada Praga), monument istoric, este construită în stil mediteranean. Constatăm astfel că arhitectul Ion Boceanu a avut o disponibilitate ridicată pentru varietate.
Puțin mai departe, la numărul 22, avem ocazia să vedem un alt imobil ce exemplifică foarte bine stilul mediteranean. În acest caz este vorba despre o casă semnată de arhitectul Gheorghe Simotta. Imobilul are o istorie foarte grea, în 1944 fiind bombardat. A fost refăcut ulterior, iar cei care au contribuit la reconstrucția sa au păstrat stilul inițial. Astăzi casa se înalță semeață, contribuind împreună cu celelalte imobile surori la nota exotică a străzii.
Putem spune despre Strada Atena că este un adevărat muzeu în aer liber în care sunt expuse operele multor arhitecți români. De exemplu, Gheorghe Simotta, cunoscut ca fiind autorul Palatului Patriarhal din București, și-a pus amprenta și pe casele de la numerele 18 și 20. Deși se declară adeptul stilului neoromânesc – stil utilizat la Palatul Patriarhal , vilele realizate de arhitectul român pe Strada Atena, cea de la numărul 18 în anul 1827, iar cea de la numărul 20 în anul 1933, reflectă „esența solară” a muncii sale. Marca Simotta se vede foarte bine la aceste imobile. Astfel, deasupra ultimului nivel cu ferestre orizontale, se evidențiază cornișa puternic ieșită în consolă. Din combinațiile pe care arhitectul le-a realizat a rezultat un amestec hibrid de ferestre orizontale moderniste cu ferestrele polifore. De asemenea, se observă cum șpaleţii de zidărie, care împart bandoul ferestrei, sunt dublați de colonete cu capiteluri ornamentale sau stilizate.
Toate aceste detalii conferă caselor o notă subtil mediteraneană, în tonul străzii și în stilul multora dintre creațiile sale dintr-o perioadă prolifică pentru arhitectura românească: perioada interbelică.
