Toate drumurile din zona centrală a Capitalei conduc spre Bulevardul Iancu de Hunedoara. Din Strada Oslo, cu trecere prin Strada Finlanda, am revenit în acest bulevard pentru a ne căuta o nouă destinație. Iar foarte aproape de Oslo se găsește Strada Berna. Așa că pentru moment ne vom opri aici.
Legătura dintre Berna și Oslo
La fel ca pe Oslo, „curțile-parcuri” ale imobilului care găzduiește Trezoreria Sectorului 1 (clădire localizată pe Strada Londra) și ale vilei de pe Strada Roma numărul 7, în care cândva era sediul Administrației Financiare a Sectorului 1, sunt cele care formează partea numerelor cu soț ale Străzii Berna.
Farmecul acestei zone este mult mai bine pus în valoare pe partea cu numere fără soț, acolo unde ne întâmpină, cu același eclectism specific zonei, vile elegante de factură neoromânească și neoclasică. Remarcăm însă o schimbare importantă în modul în care arhitecții utilizează spațiul de care dispun pentru construcțiile pe care le au de realizat.
Gardurile joase și vegetația redusă asigură o luminozitate care permite etalarea detaliilor și elementelor decorative, astfel că trecătorul poate admira decorații de zidărie dantelată la încadraturile ușilor sau ferestrelor. Simplitatea construcțiilor este „spartă” și de forma ușor stilizată a balcoanelor care ornează din loc în loc zidurile caselor. De asemenea, se poate observa că terenul este împărțit între construcție și curte. În acest mod, fiecare dintre aceste imobile beneficiază de un spațiu extern, care este utilizat în funcție de preferințele locatarilor.
Interesante sunt și interioarele acestor case, în care regăsim apartamente ce se pot întinde pe câte un etaj. Camerele sunt generoase, oferind multiple posibilități de amenajare. Legăturile între etaje sunt făcute prin scări interioare spectaculoase.
Imobilele din zonă au fie două etaje plus parter, fie sunt compartimentate astfel încât demisolul este locuibil fiind dotat cu ferestre generoase ce permit pătrunderea luminii. În cazul acestor din urmă case, construcția are doar parter, etaj și eventual mansardă.
În ton cu evoluția orașului
Revenim însă în stradă, acolo unde avem ocazia de a admira din nou modul în care arhitectura a evoluat în timp. Astfel, dacă pe multe dintre străzile cu nume de capitală am regăsit vile cochete care adăpostesc doar câte o familie, pe Strada Berna domină construcțiile care oferă spații de locuit pentru cel puțin două-trei familii. Deja ne apropiem de zona Dorobanți, acolo unde vilele înalte fac trimitere către ceea ce va urma să se întâmple în arhitectura orașului, după venirea comuniștilor.
Schimbările care intervin în arhitectură sunt în ton cu schimbările pe care le suferă Capitala României, cu trecerea anilor, Bucureștiul devenind tot mai aglomerat. În aceste condiții, răsfățul contrucțiilor mult întinse pe pâmînt, ridicate imediat după Primul Război Mondial, nu mai există începând cu 1940.
Amprenta arhitectului Emil Călinescu
Imobilul de la numărul 7, de pe Strada Berna, a fost ridicat în anul 1946 și poartă semnătura arhitectului Emil Călinescu (1903-1981), autorul, printre altele, al clădirii în care se află Casa de cultură armeană „H. și V. Dudian” din București (situat lângă Biserica Armenească, pe Bulevardul Carol I) și al vilei monument istoric din Strada Popa Soare numărul 55.
Arhitectul armean Emil Călinescu s-a implicat și în finalizarea planurilor care au stat la baza construirii superbului conac în care regăsim astăzi Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi. De asemenea, îi putem vizualiza amprenta profesională și în cazul multor imobile din zona Dorobanți, acolo unde a fost solicitat să se implice în elaborarea planurilor de construcție.
Vila de pe Berna este emblematică pentru stilul pe care Emil Călinescu l-a adoptat în „arhitectura civilă”. Atunci când îi erau solicitate serviciile de către persoane fizice, el venea cu soluții pentru o utilizare eficientă a terenului pe care se făceau construcțiile. Călinescu realiza proiectul în așa mod încât amprenta la sol clădirii să nu „muște” prea mult din teren, înălța imobilul și îl asigura prin ziduri exterioare groase.
Strada Berna nu este o strădă lungă, pe care te poți plimba în voie. Dimpotrivă, se termină destul de brusc, imediat după imobilul de la numărul 9, de sorginte funcționalistă, clădire care conferă o notă de sobrietate zonei, făcând legătura cu Strada Roma.
Lăsăm în urmă Berna și ne îndreptăm către alte capitale ale lumii.
