Vile elegante îmbracă Strada Ankara.

După ce ne-am plimbat pe eleganta Stradă Tokio, ne îndreptăm către un alt loc plin de mister: Strada Ankara. Pornim din Calea Doronbanți, arteră care unește Piața Charles de Gaulle cu Piața Lahovari, în apropierea Pieței Romane.

Calea Dorobanți, unul dintre cele mai importante bulevarde ale Capitalei, are o însemnătate istorică deosebită, în contextul în care își păstrează numele din 1878. Numele de Dorobanți amintește de un eveniment major din istoria noastră, Războiul pentru Independență din 1877-1878, moment în care soldații români au fost victorioși, iar Principatele Române au obținut independența față de Imperiul Otoman.

Încă din perioada Belle Epoque, această zonă a fost una exclusivistă, cu vile somptuoase, magazine de lux și cafenele ori restaurante elegante. O arteră largă, luminoasă, care reprezintă latura de est a caroiajului cu străzi ce poartă nume de capitale și de țări, cunoscut drept „Parcelarea Filipescu”.

După cum am arătat și în articolele noastre anterioare, o plimbare prin această zonă a Bucureștiului nu este doar relaxantă, este și un prilej de întâlnire cu istoria și arhitectura orașului.

Spre „capitala Turciei”

Din cocheta Piață Dorobanți, în care este amenajat un mic parc dedicat marelui sculptor Constantin Brâncuși, trecem de străzile Roma și Paris, pentru a intra pe următoarea stradă: Ankara.

Prima vilă din această perspectivă, cea de la numărul 7, construită în stil neoromânesc, pare ca o felie de tort plasată la îmbinarea străzilor Ankara și Sofia. De altfel, pe toată partea de stradă cu numere fără soț găsim o alternanță de stiluri neoromânesc și modern, cu fațade sobre, deschise la culoare, care conferă luminozitate și o senzație de lărgime a întregii străzi.

Amprenta arhitectului Gheorghe Șimotta.

La numărul 1, impozantul imobil poartă semnătura arhitectului Gheorghe Șimotta (1891-1979). Vila, cu parterul înălțat și cu două niveluri, are un brâu de cărămidă aparentă sub cornișă, iar ferestrele polifore arcuite de la ultimul etaj au colonete de zidărie cu capiteluri stilizate, elemente decorative pe care le regăsim la majoritatea creațiilor cunoscutului arhitect.

De altfel, ca și pe strada vecină, Atena, creația arhitectului Gheorghe Șimotta influențează stilul imobilelor din apropiere, în sensul că toate par să adune și să reflecte lumina astfel încât spațiul pare mult mai larg și mai deschis chiar și într-o zi noroasă.

Profesor timp de 30 de ani la Facultatea de Arhitectură din București și autorul a numeroase imobile devenite emblematice pentru România, arhitectul Șimotta a contribuit la dezvoltarea orașului într-una dintre perioadele de înflorire edilitară: perioada interbelică.

Pe partea cu numere cu soț, în capătul străzii, dinspre parcul Khalil Gibran (acolo unde străzile Atena și Rabat se contopesc), la numerele 2 și 4, sunt două vile albe, deosebite, ambele înregistrate în categoria monumentelor istorice.

Vila de la numărul 2 uimește prin motivele care o decorează.

Vila de la numărul 2, cu parter și etaj, are coloane cu capiteluri stilizate ce încadrează ușa de la intrare, iar nivelul superior este delimitat de parter printr-un brâu cu decorațiuni cu motive vegetale. Aceleași motive decorează și brâul de sub cornișă.

Pentru numărul 4, în anul 1929, arhitectul Ernest Doneaud solicita autorizație de construcție. Solicitarea preciza adresa unei vile „în prelungirea Vulpache 20/32 în Parcul Filipescu”, ceea ce corespunde astăzi adresei imobilului de pe Strada Ankara numărul 2.

Casa poartă semnătura arhitectului Ernest Doneaud.

Ernest Doneaud (1879-1959), în ciuda numelui său cu rezonanțe franceze, este o figură importantă a arhitecturii românești. Colaborează cu arhitecții Dimitrie Maimarolu (1859-1926) și Paul Smărăndescu (1881-1945) și realizează interioarele Cercului Militar din București și clădirea Maternității din Iași. De asemenea, este solicitat pentru realizarea locuințelor unor personalități ale epocii: medici, militari de carieră, politicieni. Are contribuții esențiale în proiectele de sistematizare inițiate de edilii Capitalei, participând de exemplu, în perioada 1908-1910, la Parcelarea Lânăriei.

Imobilul de pe Strada Ankara numărul 4, deși a cunoscut modificări de-a lungul timpului, mai păstrează încă detalii ce o încadrează în curentul modernist, adoptând și elemente Art Deco: brâul de sub cornișă, ferestrele asimetrice de pe unul din pereții laterali, ferestrele arcuite de la parter în opoziție cu cele dreptunghiulare de la etaj.

Celelalte imobile de pe partea străzii cu numere cu soț au aceeași alternanță a stilurilor: modernist cu accente Art Deco și neoromânesc, păstrând cadența cu vilele de pe partea opusă.

Autor: Ștefania Enache
Foto: Corina Gheorghe