La început de decembrie în București, când încă ”Începe toamna cețurile-n zori”, iar străzile orașului par că ”Toate se-ntorc de-acum spre miezul lor” s-ar putea spune că vremea turistului hoinar a rămas mult în urmă sau că se impune o reprogramare pentru un sezon viitor.
Cu toate acestea…, plecăm din Piața Quito și ajungem pe Strada Praga, pe la mijloc, în fața clădirii monument istoric – vila albă, superbă de la numărul 11 despre care am vorbit la vremea ei. Aici se formează intersecția cu Strada Belgrad. Mica stradă face legătura cu Strada Londra, fiind paralelă cu Strada Varșovia și Strada Washington. Și astfel completăm un colț al caroiajului de străzi cu nume de țări și capitale al „parcelării Filipescu”.
Și pe Strada Belgrad avem întâlnire cu… istoria
Dar înainte de a vorbi despre vilele încadrate în categoria monumentelor istorice pe care le întâlnim și aici și care stau mărturie ale epocii de început de secol XX, o epocă de înflorire ecomomică în care oamenii construiau frumos fără amenințarea urgiei evenimentelor care au urmat: Al Doilea Război Mondial și perioada comunistă, vom asculta poveștile pe care casele de aici ni le spun rând pe rând.
Și nu întâmplător am adus vorba de perioada regimului comunist, perioadă în care acest cartier a scăpat aparent miraculos de spectrul sistematizării abătut asupra orașului în perioada anilor ’80.
Pe Strada Belgrad, la numărul 5, găsim o placă memorială care ne indică faptul că pe locul respectiv a existat un imobil în care a locuit și a creat timp de treizeci de ani, în perioada anilor 1968-1995, poetul Ioan Alexandru (1941-1996).
Este important ca toate generațiile de astăzi și cele care vor veni să afle că poetul, eseistul, profesorul universitar, Ioan Alexandru a menținut trează conștiința creștin – ortodoxă a românilor într-un regim care a valorizat ateismul. Mai mult, el a fost în primele rânduri ale evenimentelor din decembrie 1989, evenimente care au marcat finalul acestei perioade.
Activitatea lui a fost apreciată de americani care, în data de 31 august 1993 au arborat pe clădirea Congresului Statelor Unite ale Americii, în cinstea României, drapelul „Old Glory”, drapel pe care apoi l-a primit poetul Ioan Alexandru, în semn de recunoștință pentru curajul, rezistența și mărturia creștină manifestate în întreaga sa activitate.
„Cu măsura dragostei față de propriul meu popor voi fi măsurat, prețuit sau uitat de către cei ce vor veni”, a mărturisit poetul, iar urmașii nu l-au uitat: placa memorială montată vizibil ne amintește de el, după cum anotimpul și vegetația ne trimit către versurile care îi aparțin, din care am citat la începutul plimbării noastre pe Strada Belgrad.
În prezent, pe locul casei sale se înalță un imobil elegant, luminos, modern și sobru, în tonul arhitectonic al străzii.
Stilurile neoclasic și neoromânesc dau unitate și caracter imobilelor de pe Strada Belgrad
O luăm la pas pe Strada Belgrad și astfel descoperim că, pe partea cu numere cu soț, se înșiră, ca perlele, un șirag de imobile clasificate monument istoric. Intră în acestă categorie casele de la numerele 4, 8, 10-12, și 14.
Un mix de stiluri neoclasic și neoromânesc se devoalează parțial după perdeaua deasă de arbori pe care apropierea iernii bucureștene nu i-a convins să renunțe definitiv la frunziș și conferă străzii un aer misterios și romantic.
Robustă, sobră, maiestoasă, cu ornamente de zidărie dantelată la încadramentele ferestrelor și balconul cu detalii de sorginte neoclasică, vila de la numărul 14 constituie un preambul al imobilelor de pe Strada Londra.
Vilele surori de la numerele 10-12, construite în același stil neoromânesc, ca și cea de la numărul 8, aduc atmosfera specifică de cetate țărănească.
Toate imobilele de pe stradă, fie că sunt clasificate în categoria monumentelor istorice, fie că nu, fie că au același număr de etaje sau nu, se încadrează în același regim de înălțime specific zonei, iar această caracteristică dă unitate atât Străzii Belgrad, cât și întregului cartier.
