Revenim pe misterioasele străzi cu nume de capitală, locuri care ne-au permis, de multe ori, să evadăm din cotidian și să pătrundem într-o lume în care casele ne spun istoria orașului. Calea Dorobanți radiază, de obicei, în soarele dimineții: lumină, agitație, activitate. Magazinele își etalează vitrinele, clienții băncilor forfotesc și întrețin un trafic intens, devenit emblematic pentru întregul București. Din loc în loc, însă, adevărate porți spațiale, străzile Madrid, Washington, Lisabona și Bruxelles permit accesul într-o cu totul altă lume.
Strada Lisabona s-a dezvoltat sub influența arhitectului Dimitrie Mohor.
Din orice unghi am aborda cartierul cu străzi cu nume de capitale și țări, trecerea bruscă de la agitația tumultoasă la tihna așezată, cu accente de siestă specifică micii burghezii, șochează întotdeauna.
De data aceasta, de pe Calea Dorobanți, intrăm pe Lisabona, Strada Lisabona.
Zona cu locuințe destinate funcționarilor
Este o stradă mică. Se bifurcă relativ repede, formând un fel de piațetă în care este amenajat un părculeț elegant. Lisabona intersectează Strada Brazilia și se „topește” în Strada Bruxelles.
Clădirile de aici sunt construite la începutul secolului al XX-lea, odată cu sistematizarea acestei părți de oraș prin „Parcelarea Dorobanți”.
Sub semnăturile arhitectului Dimitrie Mohor și inginerului Andrei G. Ioachimescu, apare, în anul 1914, planul de parcelare a zonei prin care se puteau realiza locuințe după proiecte relativ prestabilite (tip), destinate funcționarilor Ministerului de Finanțe și funcționarilor Ministerului de Război. Zona vizată cuprindea o suprafață ce corespunde astăzi străzilor Brazilia, Bruxelles, Madrid și Washington.
Pe această parcelare, s-au ridicat, până în 1916, anul în care România a intrat în Primul Război Mondial, opt imobile. În perioada 1920-1921, a fost derulată o a doua etapă de dezvoltare a proiectului, fiind cerute aprobări pentru 60 de imobile. Din păcate, venirea celui de-al Doilea Război Mondial a dus la limitarea construcțiilor. Totuși, din acea epocă ne-a rămas o moștenire importantă, pe care o putem admira și astăzi.
Strada Lisabona poartă amprenta arhitectului Dimitrie Mohor
Revenind pe Strada Lisabona, trebuie spus că locuințele de aici păstrează caracteristicile stilului arhitectului Dimitrie Mohor. Acesta a apelat frecvent, în creațiile sale, la elementele definitorii ale stilului neoromânesc, precum stâlpii de lemn ai foișoarelor, contraforții, bovindourile etc. Arhitectul Mohor a fost autorul multor planuri ale locuințelor tip de pe această stradă.
Dimitrie Mohor a fost arhitect-șef al Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine, iar în regia acestei organizații s-au realizat, în acea epocă, construcțiile din multe zone sistematizate ale orașului.
De altfel, Mohor este unul dintre arhitecții din generația care a determinat maturizarea influențelor autohtone în arhitectură. Așa cum am mai menționat, el a fost tributar stilului neoromânesc.
O stradă intimă, cu multe note de mister
Datorită acestui stil dominant, se observă o unitate a spațiului Străzii Lisabona. Sentimentul de unitate este accentuat și datorită vilelor masive de la numerele 1 și 2, aflate de-o parte și de alta a parcului.
O tușă specială este dată de impozantul imobil de la numărul 3, care prezintă elemente și decorațiuni de sorginte neoclasică și care contribuie cu o notă de variație.
Dispunerea imobilelor în planul parcelar, dar și aspectul lor de cetate țărănească conferă intimitate și o notă de mister fiecărei locuințe și străzii în totalitatea ei. Planificarea așezării caselor poartă răspunderea pentru „ruperea de ritm”. Strada se delimitează clar de agitația bulevardului învecinat.
Modul în care arhitectul a gândit tot planul acestei zone permite mărirea spațiului liber. Mai mult, este oferită o vedere liberă pentru circulație. Proiectantul a hotărât retragerea construcțiilor mai mult ca de obicei din aliniere, formând astfel o adevărată piațetă.
Soluțiile arhitectonice utilizate în zonă au permis, ca ulterior, să se realizeze unele spații cu funcții multiple. În plus, au dat voie dezvoltării conceptului de „oraș grădină”, care apăruse deja în arhitectura epocii. Așa se explică prezența părculețului în mijlocul Străzii Lisabona care, crează, la rândul său, o intimitate complice și oferă celor care locuiesc în zonă posibilitatea să socializeze sau să se oprească pentru un minut de răgaz.
Și turistul care străbate la pas cartierul poate lua o pauză de la agitația cafenelelor și magazinelor exclusiviste de pe Calea Dorobanți. Are ocazia să admire, în tihnă, elemente speciale de arhitectură, detalii ornamentale extraordinare și să se bucure de umbra oferită de vegetația generoasă.
