Diplomat. Meritocrat. Om de litere. Personalitate marcantă a României moderne. Prin intermediul cărții intitulate semnificativ ”Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)”, descoperim o nouă față a scriitorului Teodor Baconschi.
Cunoscut și recunoscut, atât în România, cât și peste hotarele țării, Tudor Baconschi, prin intermediul condeiului, dezvăluie publicului larg omul ascuns dincolo de ”costumul” diplomației mondiale.
Născut la București, în 1963, după ce a susținut doctoratul în antropologie religioasă și istorie contemporană a religiilor, la Universitatea Paris-Sorbonne, în 1997 a intrat în diplomație, reprezentând succesiv România la Vatican, Lisabona și Paris. În perioada 2009-2012 a devenit ministru de externe al României. A fost director de editură și Redactor Șef în TVR. A scris mai multe cărți, analize profunde din domeniile de interes istorie și religie.
Cartea, care poartă amprenta Editurii Polirom, dezvăluie un spirit liber, lipsit de prejudecăți, plin de curaj și înțelepciune.
Noua carte prezintă omul nou. Omul despre care vorbește și prof. dr. doc. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog, profesor dr. doc. român (o personalitate a lumii universale de azi), atunci când spune că viitorul aparține oamenilor înțelepți.
”Ordinea Zilei” și ”Neogen R. Moldova” au avut deosebita onoare de a primi cadou această carte la evenimentul de lansare, cu autograful autorului, căruia îi mulțumim și pe această cale.
Omul iubitor de litere și anume jurnalistul din mine m-a îndemnat imediat să citesc.
Aflată la o instituție de Stat, stând la o coadă rezonabilă, am zis să deschid cartea, să o frunzăresc. Mi-a fost dat să stau două ore să aștept o hârtie oficială, timp în care am citit cartea pe nerăsuflate. Și mai mult decât atât, am zâmbit încontinuu.
Oameni supărați țipau la funcționari. Eu, zâmbeam, cu ochii fixați țintă în carte. Funcționarii, la rândul lor, se enervau. În prezența mea, toți erau bucuroși și fericiți fără să își explice ei înșiși de ce. Nici eu nu înțelegeam în acel moment. Mai târziu, însă, am înțeles. Energia și lumina pe care o radiam se datora lui Tudor Baconschi. Dar nu numai eu, ci și oamenii din jurul meu deveniseră influențați de spiritul unic al marelui om al diplomației de la București, a cărui energie a ieșit din paginile cărții, trecând dincolo de ea, prin intermediul cititorului.
Am găsit în paginile cărții un om care are un talent desăvârșit în a descrie scene unice legate de personalități marcante precum Papa Ioan Paul II, M.S. Akihito, Ahmet Davuloglu, Benjamin Netanyahu, Hillary Clinton, Serghei Lavrov, Jose Manuel Durao Barroso și alții asemenea, cu referire inclusiv la celebrul și faimosul actor Nicolas Cage.
Grație măiestriei autorului, teleportată cu ajutorul gândului și frazelor bine închegate, redate pe coala albă de hârtie, am trecut prin cabinetul Suveranului Pontif, am văzut-o pe Hillary Clinton, i-am admirat ținuta sobră, impecabilă, am ”intrat” în biblioteca Suveranilor pontifi.
”Un om nu capătă grandoare întrucât și-a învins toate patimile (situație în care părăsește galeria eroilor și se înscrie în aceea a sfinților), ci pentru că a reușit să le contrapună însușiri și realizări notabile, capabile să influențeze favorabil mediul său social, națiunea sau (mult mai rar) destinul însuși al umanității”, spune despre cartea sa însăși autorul ei.
Și astfel, chiar Teodor Baconschi intră, prin prezenta lucrare, în arena mondială a personalităților marcante ale secolului XX.
„N-am căutat nici să mitizez nişte figuri deja legendare (în anumite cazuri), nici să le supun unei brutale demitizări (de tip senzaţionalist). Am preferat să amestec tonul memorialistic şi expozitiv cu prezentarea realistă, confirmabilă din alte surse. Pe unii dintre marii oameni cuprinşi în antologia mea i-am cunoscut îndeaproape, locuind chiar în intimitatea lor sufletească, pe mulţi alţii i-am întîlnit o zi sau doar o oră, fără să le pot scotoci sertarele secrete. E o diferenţă inevitabilă între relaţiile de prietenie şi conlucrare îndelungată şi contactele «oficiale», pe fondul cărora orice demnitar îşi pune masca prestabilită şi recurge la propriul stoc de anecdote sau la atitudini modelate prin rutină. Evident, orice mare om e înainte de toate (şi la urma urmei) o simplă fiinţă umană, cu defectele, limitele, viciile şi iluziile sale cu tot. Nu mi-au ieşit nicicînd din memorie spusele lui Montaigne, care observa atît de judicios că sur le plus haut trône du monde on n’est jamais assis que sur son cul (Essais III, 13). Ca să salvezi ideea de «mare om», eşti nevoit să citeşti harta unei personalităţi în pofida accidentelor de relief constatate cu ochiul liber. Dincolo de «steaua» care ţi-a călăuzit drumul, ieşi din mulţime nu prin viciile comune pe care le împarţi cu restul muritorilor, cît prin acele virtuţi care te deosebesc de el. Un om nu capătă grandoare întrucît şi-a învins toate patimile (situaţie în care părăseşte galeria eroilor şi se înscrie în aceea a sfinţilor), ci pentru că a reuşit să le contrapună însuşiri şi realizări notabile, capabile să influenţeze favorabil mediul său social, naţiunea sau (mult mai rar) destinul însuşi al umanităţii,” mai spune Teodor Baconschi.
Dacă găsiți această carte, vă recomand neapărat să o citiți. O carte din altă dimensiune de lume, lumea internațională, necunoscută și de neînțeles pentru un om simplu, vă v-a ajuta. Fără a călători, veți călători. Fără a merge în Franța, veți vedea Franța. Fără a fi nevoie de votul nostru, am vota-o oricând pe Hillary Clinton.
Iar autorului nu îi dorim decât să facă următorul pas – diplomația și …încă o carte și încă o carte și tot așa, pentru posteritate, desigur.
Totul trece, dar tot ce este este scris rămâne. Iar această carte este o dovadă în plus a faptului acesta evident, real și concret.
