Fără conștiință și conștientizare, nimic nu este posibil, nici măcar viața nu mai este viață. Răul acționează, cu ușurință, acolo unde nu există conștiință de sine sau de grup.
Realitatea conștientă este azi. Aici și acum. Viitorul nu trebuie să ne afecteze. Avem tendința de a spune – ”rezolv cutare situație și voi fi bine, obțin ceea ce îmi doresc și voi fi fericit”. Ajungem la ce ne doream și tot căutăm altceva pentru a fi fericiți. Așadar, iluzie…
Cum putem ajunge la o conștiință universală? O conștiință extinsă? Prin schimbarea modului de operare în propria viață, prin abandonarea unor tipare vechi, atașamente. Anulare, ștergere. Înțelegere. Deschidere. Echilibru. Nu este deloc ușor, dar la capăt să află fericirea!
Conștienți fiind, înțelegem – cine suntem, de unde venim și unde mergem, mai departe. Ideal este să ajungem a ne vedea noi pe noi înșine, ceea ce înseamnă mai mult decât a privi într-o oglindă. I se spune conștiință de sine.
Tu, în afara ta, privești la tine și te vezi așa cum ești în realitate, cu toate perfecțiunile și imperfecțiunile umane, dobândite genetic sau asimilate pe parcursul vieții.
Totodată, ca observatori, știm că totul are o logică. Nimic nu se întâmplă fără scop. Iar scopul, chiar dacă uneori doare, este spre binele nostru.
Text: Fragment din cartea Ecuația vieții. Calea spre fericire
Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: Arhiva Info Anunț
