Bucureștiul turistic nu înseamnă doar muzee, clădiri istorice, străzi pline de povești din vechime. Bucureștiul dispune și de o rețea de sănătate care, din păcate, a fost prea puțin promovată sau care, atunci când s-a vorbit despre ea, a fost prezentată în culori sumbre. Această rețea de sănătate poate transforma Capitala României într-o destinație perfectă pentru cei care caută tratamente și terapii medicale de calitate.
Astăzi vom vorbi despre medicina creierului, o ramură sensibilă în care România se poate lăuda cu profesioniști de excepție.
Cel mai mare spital de psihiatrie din țară se află undeva într-un cartier mărginaș al Bucureștiului, în Berceni. Printre blocuri comuniste, se întinde o locație despre care mulți spun că este „un oraș în mijlocul unui cartier”. Are propria viață și se ghidează după reguli foarte bine stabilite. Este vorba despre Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”.
Povestea din spatele spitalului
În spatele acestui spital de nivel internațional, stă o poveste fascinantă pe care ar trebui să o descoperim.
În 2 iunie 1892, a fost dată o lege care stabilea construirea „unui mare ospiciu sistematic de alienați lângă București”, scrie Ordinea Zilei.
Pornind de la această lege, cunoscutul profesor Alexandru Obregia (1860-1937), cu sprijinul prim-ministrului de atunci – Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), a venit cu propunerea ca instituția medicală să fie ridicată pe terenul deținut de Eforia Spitalelor Civile, un teren aflat între Filaret și Văcărești. Inițiativa s-a transformat într-o lege, care a fost adoptată pe 10 martie 1906.
Este important de menționat că implicarea prințului Cantacuzino este legată și de faptul că era un bun cunoscător al administrației Bucureștiului, în contextul în care, pentru aproape un an (aprilie 1869-ianuarie 1870) a ocupat fotoliul de edil al celui mai important oraș din țară.
În urma tuturor acestor demersuri, sub domnia lui Carol I (Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, a domnit între anii 1866-1914), începe construcția acestui mare spital pentru care statul roman disponibilizează suma de 2.500.000 lei. Este prevăzut ca spitalul să includă 900 de paturi de clasa a II-a și 80 de paturi de clasa I.
Urmărind planurile concepute chiar de către prof. Obregia, muncitorii deschid șantierul în 1907. Izbucnirea Primului Război Mondial va întârzia lucrările, spitalul fiind inaugurat abia în 1923.
Terapia prin muncă
Prima denumire a unității medicale a fost Spitalul Central, iar cel care l-a condus a fost Alexandru Obregia. Până în 1930, prof. Obregia s-a dedicat cu totul acestui spital, aplicând o serie de terapii menite să îmbunătățească sănătatea celor cu probleme mintale.
Terapia prin muncă era extrem de utilizată de către echipa coordonată de prof. Obregia, undeva în spatele spitalului fiind dezvoltate adevărate culturi agricole pe care bolnavii munceau. Prof. Obregia avea convingerea că, prin astfel de activități, pacienții erau ajutați să-și revină mult mai ușor.
În 1930, prof. Obregia este înlocuit, iar la conducerea spitalului vine Constantin Ion Parhon (1874-1969), medic endocrinolog și neuropsihiatru cu o vastă experiență. Parhon a preluat funcția după ce timp de 13 ani a condus Spitalul Socola din Iași (1917-1930). Venirea de la Iași a reputatului specialist va duce la dezvoltarea spitalului cu o secție extrem de importantă, cea de endocrinologie.
Prof. Obregia a continuat să activeze în spital, retragerea sa având loc abia în 1934. Acesta este și anul în care director al instituției medicale este numit discipolul său, prof. Petre Tomescu (1890-1977).
Între timp, spitalul continuă să se dezvolte, iar sub îndrumarea dr. Dumitru Bagdasar i-a naștere secția de neurochirurgie. Dr. Bagdasar strânge în jurul său o echipă de elită din care fac parte doctorii Constantin Arseni, Ion Ionescu și Sofia Ogrezeanu-Ionescu. Despre Sofia Ogrezeanu-Ionescu se știe că este prima femeie neurochirurg din România, și, din câte se pare, din lume.
Spitalul a crescut, s-a dezvoltat, ajungând să aibă astăzi 18 secții mari, plus Camera de gardă, Camera de gardă de neurologie pediatrică, Ambulatoriu integrat pentru servicii medico-chirurgicale și Farmacia.
Astăzi, spitalul poartă numele celui care l-a ctitorit, iar meritul pentru acest lucru aparține academicienilor Dan și Sorin Riga. Cei doi reputați profesori au făcut foarte multe demersuri în acest sens, iar prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 342 din 4 martie 1998, care îndeplinește o triplă reparație: istorică, morală și de patrimoniu, s-a decis că unitatea medicală din Berceni se va numi Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”.