„Lumea loteriei românești: de la afacere la binefacere (1837-1989)”, la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR).
Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) lansează catalogul expoziției „Lumea loteriei românești: de la afacere la binefacere (1837-1989)”, în cadrul unui eveniment care va avea loc marți, 11 noiembrie 2025, la ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, sector 3, București.
Catalogul face parte din proiectul omonim cofinanțat de către Administrația Fondului Cultural Național, Proiecte Culturale, sesiunea II/2025, Patrimoniu Cultural Material, cu suma de 160.622 lei, proiect realizat de Muzeul Național de Istorie a României alături de
Muzeul Județean Buzău, Muzeul Județean Teleorman, Asociația RoMilitaria și colecționarul Daniel-Cosmin Obreja. În cadrul proiectului au fost organizate expoziții tematice la muzeele partenere, cea mai recentă fiind disponibilă la MNIR, în perioada 6 noiembrie – 7 decembrie 2025.
Este bine să știm
Istoria loteriei românești a fost un subiect puțin studiat, de aceea, prin intermediul proiectului și al catalogului de expoziție, am urmărit prezentarea sintetică a istoriei moderne și contemporane a loteriilor din spațiul românesc, pornind de la loteriile din Țările Românești și ajungând la Loteria Republicii Socialiste România.
Primele loterii și tombole din Țările Române au apărut spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și au avut scopuri caritabile. Au fost organizate pe lângă biserici pentru construcția, renovarea acestora, dar și pentru hrana săracilor, a văduvelor și orfanilor și pentru construcția de băi publice. Au fost urmate de loterii de tip german cu ajutorul cărora se vindeau bunuri, hoteluri sau se arendau moșii.
În Transilvania și Bucovina a pătruns loteria austriacă și apoi cea maghiară în aceeași perioadă, dar au existat și tombole și loterii organizate de asociațiile românești cu ajutorul cărora au fost finanțate cultura și învățământul românesc.
Istoria loteriei a fost strâns legată de cea a acțiunilor de caritate. Doamna Elena Cuza, reginele Elisabeta și Maria au patronat asociații caritabile care construiau spitale, școli, orfelinate, azile și sanatorii, iar fondurile erau adunate cu ajutorul unor loterii.
Ce se știe despre …
Înființarea Loteriei de Stat (1906) la propunerea medicului Thoma Ionescu a avut drept scop ajutorarea spitalelor și îmbunătățirea situației sanitare a țării, mare parte din profitul loteriei fiind destinat construcției și finanțării de spitale. Cea de-a doua Loterie de Stat (1932-1947), înființată cu aportul dr. Ioan Cantacuzino, a finanțat lupta cu tuberculoza, flagelul perioadei interbelice.
În perioada comunistă, rolul loteriei a fost fundamental schimbat, de la caritate și finanțarea spitalelor, la finanțarea regimului în primii ani și apoi a mișcării sportive.
Catalogul expoziției „Lumea loteriei românești: de la afacere la binefacere (1837-1989)” prezintă obiecte din colecția Muzeului Național de Istorie a României și Colecția Daniel-Cosmin Obreja, structurate tipologic și cronologic în loterii private și loterii de stat.
Primele bilete de loterie-vânzare…
Istoria cunoscută până acum a loteriilor private începe cu primele bilete de loterie-vânzare din anii 1837 și 1852, singurul bilet de loterie din perioada Principatelor și continuă cu bilete de la loteriile caritabile organizate în perioada 1894-1945, pentru: ajutorarea săracilor, orfanilor, veteranilor; construcția și finanțarea unor spitale, azile, maternități, sanatorii și ajutorarea
Crucii Roșii; construcția unor edificii publice; sprijinirea artiștilor, artelor, pictorilor, expozițiilor; loterii profesionale (avocați, scriitori, jandarmi, funcționari publici și poștali, jurnaliști, studenți etc.); loteriile sinistraților din anii 1927 – 1930; loterii pentru cultură, învățământ, ridicarea poporului; loterii organizate de asociații ale militarilor activi sau rezerviști pentru sprijinirea: invalizilor, văduvelor, orfanilor de război; pentru construcția unui avion.
„Lumea loteriei românești: de la afacere la binefacere…”
Volumul „Lumea loteriei românești: de la afacere la binefacere (1837-1989)”, ce însumează 370 de pagini, prezintă istoria loteriilor de stat care începe cu bilete de la Loteria privilegiată pe clase a Regatului Român (1913-1916) și de la cea de-a doua Loterie de Stat
pe clase din perioada regalității (1932-1947), și continuă cu biletele Loteriei de Stat pe clase a Republicii Populare Române (1948-1949), ale Loteriei Republicii Populare Române (1948-1965) și se încheie cu cele ale Loteriei Republicii Socialiste România (1965-1989). Un capitol aparte este dedicat loteriilor străine care au circulat pe teritoriile românești.
Catalogul aduce informații inedite despre strânsa legătură între loterie și caritate, despre contribuția loteriei la modernizarea societății românești și despre modul în care regimul comunist a folosit loteria ca un mijloc de propagandă.
Text și foto: PR Muzeul Național de Istorie a României (MNIR)
”, la Muzeul Național de Istorie a României.){kind=link}