Entuziasmat, dar și speriat de imensitatea orașului, Marios Stylianou a venit la București pentru a studia. Se întâmpla acum patru ani. Între timp s-a obișnuit cu forfota specifică unei metropole și s-a integrat în peisajul cotidian. Când simte nevoia unor momente de liniște se „pierde” pe străzile mici din centrul orașului, acolo unde mașinilor le este interzis accesul și unde are posibilitatea să se relaxeze admirând arhitectura clădirilor.
Sinceritatea cu care străinii vorbesc despre București ne dă posibilitatea de a privi „cu alți ochi” orașul pe care, de cele mai multe ori, nu-l mai observăm din cauza faptului că ne-am obișnuit cu tot ceea ce ne oferă. Străinii, care vin pentru anumite intervale de timp la noi în țară, au darul de a prezenta Capitala României cu bune și rele, au forța de a reliefa tot ceea ce noi trecem cu vederea.
Imaginea Bucureștiului pe care o descriem astăzi ne este redată prin ochii unui tânăr cipriot care a ales să-și facă studiile la noi în țară. Alegerea lui nu a fost întâmplătoare, ci a avut la bază argumente solide care țin foarte mult de calitatea învățământului superior din România.
Violonistul Sorin Alexandru Horlea, un adevărat ambasador pentru Universitatea Națională de Muzică București
Marios Stylianou s-a născut într-o familie de muzicieni, mama sa fiind o violoncelistă cunoscută în Cipru. Tânărul de 23 de ani, din Limassol, ne spune că nu avea cum să nu dezvolte și el o pasiune pentru acest domeniu, mediul în care trăiește oferindu-i toate mijloacele necesare pentru a se îndrepta către artă.
„Mă numesc Marios Stylianou, sunt cipriot. M-am născut în Limassol. Am 23 de ani și pasiunea mea este muzica și, în general, tot ceea ce are legătură cu arta și frumusețea. Am terminat liceul în Limassol, având în minte că nu aș putea studia altceva decât muzică. Provin dintr-o familie de muzicieni (din partea mamei), așa că am început ore de pian și teorie muzicală de la vârstă de 8 ani. De la 12 ani, am început să studiez violoncelul, ca instrument secundar. Mama mea este violoncelistă, iar cu ajutorul ei am progresat repede la acest instrument și la vârsta de 15 ani am intrat în Orchestra de Tineret din Cipru. Îmi amintesc că eram un băiețel și stăteam în fața mamei mele și o priveam, ore întregi, studiind violoncelul. Eram atât de fascinat… După ce am crescut puțin, faptul că aproape toți din familia mea și aproape toate rudele mele cântă la un instrument sau cu vocea m-a influențat. La noi, muzica este un mod de a ne reuni și de a sărbători alături de cei dragi”, își începe povestea tânărul student.
Venirea sa în București se datorează unei întâlniri fericite pe care a avut-o cu violonistul român Sorin Alexandru Horlea. Odată intrat în Orchestra de Tineret din Cipru, lui Marios i s-a oferit oportunitatea de a-l avea ca profesor pe artistul din România.
Renumele pe care Sorin Alexandru Horlea îl are peste tot în lume reprezintă o carte de vizită extraordinară pentru școala care l-a format. Părinții lui Marios s-au sfătuit cu violonistul român, iar acesta i-a îndemnat să-și trimită fiul la studii la instituția de învățământ care l-a pregătit și pe el: Universitatea Națională de Muzică București.
„Cunoscând nivelul lui ca violonist și ca muzician, părinții mei l-au întrebat pe Sorin Alexandru Horlea dacă este o idee bună să mă trimită la studii la București. Domnul Horlea ne-a recomandat maestrului Marin Cazacu, solist concertist al Filarmonicii George Enescu din București şi cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. De aici, lucrurile au curs firesc”, explică Marios.
Viața într-o metropolă
Tânărul student a pășit cu entuziasm în București, fiind încântat de ideea că are ocazia de a trăi într-un oraș atât de mare. Spune despre Capitala României că este un loc foarte frumos, dar este și un loc care îi poate speria pe cei care nu sunt obișnuiți „cu distanțele foarte mari”.
Nu este prea încântat de faptul că nu există o anumită disciplină și că sunt foarte multe mașini parcate pe trotuar. Din acest motiv, sunt multe situații în care pietonii trebuie să se deplaseze prin mijlocul străzii. Este cel mai mare reproș pe care îl are legat de viața din oraș.
În rest, Marios s-a adaptat la viața studențească de la noi, fiind ajutat foarte mult de anturajul său de la facultate. „Din primul an, atunci când am făcut anul pregătitor de limba română și pâna acum, toți profesorii și colegii mei au fost și sunt foarte amabili. De fiecare dată când am avut probleme personale sau cu școala m-au ajutat cu drag”, precizează studentul.
Are și locuri preferate în oraș. „În general, îmi place să mă plimb pe străduțele mici din centrul Bucureștiului și să observ architectura clădirilor. Primii trei ani am locuit foarte aproape de Parcul Cișmigiu. Așa că mergeam aici foarte des pentru o plimbare, pentru a mă relaxa și pentru a mă bucura de soare și natură. De asemenea, îmi place să descopăr mici librării și cafenele care păstrează atmosfera unei alte epoci. În astfel de locuri simți că ai călătorit un pic în timp. Pentru un muzician, Ateneul Român nu este doar o clădire. Aici, arhitectura specială în combinație cu acustica minunată îmi amintește de ceea ce fac, de ceea ce mă pasionează și dă sens vieții mele”, afirmă Marios.
Muzicianul este încântat și de faptul că mediul cultural din București este unul care încurajator, „dar întotdeauna există loc de a îmbunătăți”.
Marios își dedică mare parte din timp studiilor, dar se implică și în multe evenimente care îl pot ajuta în carieră. În prezent, proiectele sale sunt legate de Universitatea Națională de Muzică București, dar a avut oportunitatea de a cânta chiar pe scena Ateneului Român, cu Violoncellissimo 100, în cadrul Festivalului «Vara Magică 2018». „Am planuri legate și de Cipru, urmând ca în aprilie să cânt cu o orchestră care mi-a făcut această propunere”, explică violoncelistul.
De altfel, Marios nu crede că talentul și dăruirea au granițe, arta având un limbaj universal. „Mama mi-a spus întotdeauna că, dacă ești bun în ceea ce faci, poți trăi din artă oriunde. Eu cred în mine și mă bucur să constat că sălile mele de concert sunt aproape întotdeauna pline”, punctează tânărul.
Marios studiază acum la București, dar nu și-a propus să rămână în Capitala României. „Chiar dacă îmi place Bucureștiul ca oraș, prefer orașele mai mici. Poate pentru că sunt din Cipru și sunt obișnuit cu orașele mici. Îmi lipsește căldura, marea și soarele insulei mele”, declară studentul cipriot.
Totuși, pentru el Bucureștiul rămâne un loc fascinant, în primul rând, datorită faptului că i-a oferit oportunitatea de a studia, de a se pregăti pentru cariera pe care și-o dorește. Orașul îl fascinează și datorită oamenilor pe care a avut ocazia de a-i cunoaște. Vorbește cu multă însuflețire despre profesorii săi, despre muzicienii formați de școlile românești, dar și despre colegii care nu l-au privit ca pe un străin, ci l-au integrat în mediul lor, accepându-l fără nicio rezervă.
Are și un sfat important pe care dorește să ni-l ofere: „Pentru ca Bucureștiul să-și crească atractivitatea în rândul turiștilor străini, trebuie să vă asigurați că aveți un plan de afaceri bun și oamenii potriviți pentru promovarea acestui plan. Este important să puneți la dispoziția turiștilor servicii de calitate, astfel încât aceștia să se simtă în siguranță și să fie fericiți”.
Pe parcursul documentărilor făcute pentru articolele publicate în cadrul programului „Destination: Bucharest”, am avut ocazia să cunosc mulți studenți străini veniți în România. Faptul că toți acești tineri au ales să învețe la facultăți de la noi vine ca o confirmare a calității sistemului educațional.
Străinii nu aleg România pentru că este o țară „ieftină”, ei vin aici pentru că au ocazia de a se pregăti la un anumit nivel. Un tânăr care își părăsește țara pentru a învăța la București face eforturi uriașe pentru a se susține pe tot parcursul facultății. Străinii investesc în educația lor, fiind conștienți că pregătirea de care vor beneficia în universitățile românești le va da ocazia să-și dezvolte o carieră oriunde în lume.
