Despre viața expaților care au ales să trăiască în București am stat de vorbă cu Rin Okuno, o dansatoare venită pe meleagurile noastre din îndepărtata Țară a Soarelui Răsare. M-a uimit atunci când mi-a spus că, spre deosebire de Japonia unde i-a fost destul de greu să se bucure de timpul său privat, în România a descoperit plăcerea de a trăi. Tânăra balerină simte că în România trăiește cu adevărat.
Chiar dacă vine dintr-o țară în care tradiția există, Rin Okuno a fost impresionată de faptul că România și-a păstrat aproape intactă moștenirea. De altfel, prim-solista Operei Naționale București declară cu tot sufletul că îi place Europa și că este foarte încântată să locuiască în București. „Aici (n.r. București), aerul este foarte diferit. Mi-e greu să explic foarte bine ce îmi place: aerul, mirosul. Spre deosebire de Japonia, în România simt ceva diferit. Și îmi place”, subliniază balerina.
„Bucureștiul este printre cele mai frumoase orașe din lume”
Asemeni tuturor străinilor cu care am stat de vorbă, și Rin vorbește despre parcurile din București care îi plac foarte mult. „În Japonia sunt multe clădiri din beton. În București sunt multe parcuri. Îmi plac mult parcurile. Este foarte frumos să te poți plimba prin astfel de locuri. Nu avem prea multe parcuri în Japonia. De asemenea, aici parcă resimt trecerea timpului altfel. În Japonia totul este într-un ritm mult mai alert, aici mă pot bucura de timpul meu liber. Acum pot simți că trăiesc. Pot să mă bucur. În Japonia nu m-am simțit niciodată așa. Acolo, întotdeauna suntem ocupați și parcă timpul trece atât de repede, încât mi-a fost dificil să mă bucur de viață. Acestea sunt lucrurile care îmi plac în București”, punctează balerina.
Sunt și lucruri care o deranjează în Capitala României, dar ele nu au legătură cu orașul, ci cu oamenii. O deranjează modul haotic în care se merge pe stradă. De fapt, o și distrează acest mers „la întâmplare”. De asemenea, o supără mitocănia unor bărbați care nu au maniere și ajung să strige după ea pe stradă. „Dar eu știu că nu toți românii sunt așa. Prietenii mei, de exemplu, sunt oameni educați, drăguți, amabili. Ei au mereu grijă ca eu să fiu mulțumită, să nu mă simt marginalizată. Așa că nici nu-mi pasă de acei oameni pe care îi întâlnesc din întâmplare și care nu fac parte din viața mea. Așa cum am mai spus, iubesc să trăiesc în București. Aici pare că timpul trece mult mai lent decât în orice capitală a lumii. Am creat legături cu oamenii, iar cel mai bun prieten al meu de la Opera Națională București este român. E minunat că îi pot vedea pe oameni trăind cu bucurie”, precizează tânăra japoneză.
Dacă primește vizita unui prieten din Japonia, îl duce în primul rând să vadă „Casa Poporului” (n.r. Palatul Parlamentului). „De asemenea, mergem la teatru, în Centrul Vechi și la SPA. Voi recomanda oricărui turist care ajunge în București să vadă clădirea Parlamentului, să se plimbe prin parcuri, să încerce diferite bucătării în multele restaurante din oraș, care sunt mult mai ieftine decât în alte țări. Iar dacă este iarnă, nu trebuie să rateze Târgul de Crăciun. Bucureștiul este un oraș foarte prietenos cu artiștii, este un oraș care îi încurajează pe cei care aleg o astfel de profesie. Și o face mult mai mult comparativ cu ce se întâmplă în Japonia. Am și un mesaj pentru bucureștenii care se plâng de orașul acesta și le spun că, pentru mine, Bucureștiul este printre cele mai frumoase orașe din lume. Cred că doar s-au obișnuit să viețuiască în București și au uitat să aprecieze ce au”, precizează Rin.
Financiar e mai bine la București
Rin a ajuns în Europa imediat după ce a împlinit 18 ani, atunci când a fost invitată să susțină audiții pentru diferite roluri. Sub îndrumarea unui profesor, a trimis CV-ul și câteva înregistrări video unor companii de balet. A trecut audițiile la Compania de Balet din Kiev, la Teatrul de Balet din Sibiu și la Opera Națională București. „Am ales Bucureștiul deoarece această companie are în repertoriu o mulțime de piese clasice care mie îmi plac. Și, de asemenea, aici se joacă două spectacole pe săptămână, care includ diferite arii de balet. Nu în ultimul rând, Opera Națională București este cea mai mare companie de balet din România”, subliniază dansatoarea.
Rin mărturisește faptul că, în țara sa de origine, unei balerine îi este foarte greu să se întrețină doar din această profesie. „Salariile dansatorilor nu sunt suficient de mari pentru a avea o viață normală. Trebuie să aibă și un al doilea loc de muncă, fie sunt profesori, fie sunt lucrători în cafenele … Am chiar o prietenă apropiată, dansatoare profesionistă la New National Theatre din Japonia, care este nevoită să lucreze seară de seară la o cafenea și, de asemenea, lucrează și ca profesoară. Acesta este principalul motiv pentru care am ales să nu fiu balerină în Japonia. Și nu intenționez să dansez acasă niciodată. Mă voi întoarce acasă, în Japonia, la finalul carierei mele de balerină profesionistă”, spune cu tristețe Rin.
Un CV impresionant
Rin Okuno activează în cadrul Operei Naționale București din anul 2012. Tânăra a început studiul dansului la Swako Murase Ballet Studio (Japonia). Ulterior, s-a perfecţionat prin workshop-uri la Școala Regală Daneză, la Școala de Balet a coregrafului John Cranko (Germania), la Baletul din Hamburg, la Centrul European al Dansului din Paris, la Academia de Balet Metropolitană din New York. Din 2005 până în prezent a câștigat zeci de premii la competiţii de balet din Japonia, SUA, China etc.
Pe scena bucureșteană o puteți vedea în „Lacul Lebedelor”, „Spărgătorul de nuci”, „Frumoasa din pădurea adormită”. De asemenea, are trei recitaluri în baletul „Carmina Burana”.
