În fiecare an, la 17 ianuarie, creștinii ortodocși, pe stil nou, îl sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare.
Antonie cel Mare este considerat a fi întemeietorul vieții călugărești , alături de Sfântul Pahomie cel Mare. El s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, ca fiu al unor țărani înstăriți. Despre viitorul sfânt a scris Sfântul Atanasie cel Mare, arhiepiscop al Alexandriei (Egipt), în cartea intitulată semnificativ ”Vita Antonii” – Viața lui Antonie.
Aceeași sursă menționează că Antonie, după moartea părinților săi, la 20 de ani, se întreba ce cale să aleagă în viață, mai departe. Atunci a auzit în biserică, ca un răspuns al frământărilor lui interioare, citatul biblic, care redă cuvintele lui Iisus: ”De voiești să fii desăvârșit mergi, vinde avuțiile tale și, venind, urmează Mie”.
Antonie a luat aceste cuvinte ca și cum îi erau adresate lui, a împărțit averea la săraci, a dat-o pe sora lui în grija unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate. Sfântul a ales o viață de ascet, dar având harul Domnului, foarte mulți călugări apelau la sfatul lui. Astfel, el a devenit părintele spiritual al multor călugări din diferite colonii monastice din deșerturile Egiptului din acea vreme.
În anul 312, sfântul s-a așezat în deșert, pe muntele Kolzim, aproape de malul Mării Roșii, unde se găsește și astăzi mânăstirea ce îi poartă și îi duce numele, mai departe, peste veacuri. Aici a trăit până la plecarea întru cele veșnice, anul 356.
Foto: Internet
