Târgu Ocna, trecut, prezent și viitor: locul unde bucuria este la ea acasă.
Până mai ”ieri”, metaforic vorbind, zonele miniere erau mai peste tot în România. Copii și mame fericite așteptau cu sufletul la gură, la propriu, ca bărbații adulți din familiile lor să iasă la suprafață din străfundurile pământului.
Și chiar dacă acești bărbați erau plini de praful lăsat de dâra cărbunelui sculptat direct în inima minei, femeile și copiii îi luau în brațe, sărutându-i pe obraji încinși de sudoarea muncii din adâncimea întunecată a muntelui.
Nimic nu le oprea pe femei să își arate afecțiunea chiar și public, în fața celor care munceau să pună pâinea cea de toate zilele pe masa familiei. Era bucurie în aceste case? Categoric DA.
Doar că această bucurie a durat până într-o zi când…
Minele de cărbune s-au închis, una câte una, imediat ce democrația și libertatea s-a instaurat în țara noastră. Uniunea Europeană a impus reguli stricte care fac referire la poluare și ecologie. Așa că…
Tăcerea s-a așernut peste aceste regiuni. Oamenii s-au consolat și au plecat din țară, părăsindu-și glia strămoșească, ori au ales să transforme casa părintească într-un loc de pelerinaj și turism rural.
Salina de la Târgu Ocna
Dar nu despre minele de cărbune vreau să vorbim azi, ci despre celelalte mine, minele de sare. Un dezastru natural ne-a luat, din păcate, în anul 2025 o mină de sare, despre restaurarea ei nu știm prea multe acum, doar speranța a mai rămas că va fi bine și acolo, într-o zi.
Nici despre acest necaz nu vom vorbi, pentru că subiectul nostru este Salina de la Târgu Ocna. Deși nici aceasta nu a fost ferită total de necazuri, aici încă este bucurie și voie bună. Pentru că despre aceste sentimente am ales să vorbim azi, în reportajul exclusiv de la Info Anunț.
Zeci de oameni de toate vârstele din România, diaspora, dar și străini pasionați de călătorii, când vin în vacanță pe Valea Trotușului, ei ajung neapărat la Târgu Ocna, dar și la Slănic Moldova, cele două puncte forte de turism din județul Bacău.
Târgu Ocna, dar și Slănic Moldova sunt recunoscute, în țară și peste hotare, pentru efectul curativ oferit de natură în mod unic, gratuit.
Sarea este numită pe bună dreptate…
În Salina Târgu Ocna găsim sarea, numită pe bună dreptate – „aurul alb al pământului”- atât de necesară existenței noastre de zi cu zi. Totodată, aici, în subteran, aerul este ideal pentru afecțiunile respiratorii, dar și relaxare.
Un magazin nou, deschis la suprafață, chiar la intrarea în mină, ne pune la dispoziție prețioasa sare pe care o punem în bucate, sub diferite forme: granulată, fină, combinată cu diferite alte condimente aromate.
Și tot de aici putem pleca cu un frumos suvenir din sare, de mici sau mai mari dimensiuni, după puterea ”inimii”, dar și a buzunarului.
Am văzut cum oamenii din mină aduceau la magazin găleți cu sare, bucuroși de munca lor precum ”cei șapte pitici” din povestea cu Alba-ca-Zăpada. ”Aiho-aiho…”
Fotoreportaj din interiorul salinei
Prima impresie: aerul. În torida vară, a intra în salină și a te răcori, a inspira și expira aerul unicat, pătrunzător până în străfundurile ființei noastre, este o adevărate binecuvântare pentru cei care poposesc aici, pentru o oră sau mai multe.
De aceea primul pas este locul de reculegere în tihnă, aproape de Dumnezeu (Creatorul Primordial este peste tot, chiar și aici în adâncurile pământului), la Biserica Sfânta Varvara, denumită astfel după cea care este responsabilă cu sănătatea și desigur bucuria minerilor.
Și o mică expoziție cu personaje sculptate în sare.
Istoric pe scurt
Cu milioane de ani în urmă, la cumpăna dintre Oligocen și Miocen, pe aceste locuri a existat o laguna în care s-au format primele cristale cubice de sare.
În perioadele de depunere, clima a suferit usoare modificari, astfel încât a apărut: 1. sarea albă este barometrul timpului calduros, cu precipitații slabe și concentrații ridicate și 2. sarea cenușie care corespunde sezonului cu precipitații abundente, potrivit specialiștilor.
”Iar oamenii, acesti exploratori neobosiți, acești cutezători navigatori în necunoscut, și-au croit tunele în adanc, au sfredelit pământul, răpindu-i acestuia puțin câte puțin din aurul său alb…”, se arată într-o scurtă descriere publicată în mediul online.
Inaugurarea minei Trotuș s-a realizat la data de 6.08.1970.
Mai multe informații: click aici.
De atunci și până azi, oamenii locului coboară în mină, iar de această dată, culoarea de pe mâiniile lor este albă. Familiile îi așteaptă acasă, cu bucurie. Așa că bucuria îi însoțește pe minerii de sare și când intră în munte și când ies din munte și acasă la familiile lor minunate.
Autor: Ligia-Beatrice Vasilescu
Foto: Daniel-Marian Gugu
