Bucureștiul are circa 5.000 de străzi. 1.500 dintre ele poartă nume de oameni.

Pasiunea pentru istoria Capitalei l-a făcut pe Aurel Ionescu să se implice într-o activitate complexă de cercetare care a avut drept rezultat elaborarea unor lucrări ample referitoare la numele străzilor din București. Și cum a avut dintotdeauna un mod complex de a vedea și a cunoaște lumea, Aurel Ionescu a reușit să îmbine perfect interesul pentru științele exacte ( a absolvit Universitatea Politehnica din București) cu dragostea pentru limba română, istorie, geografie, dar și alte domenii mai mult sau mai puțin conexe cu specialitatea de bază.

 Ce semnificații au pentru Aurel Ionescu numele străzilor din București?

Prima semnificație este cea legată de nevoia de orientare în oraș. În cazul străzilor cu tradiție, atâtea câte mai sunt, este o mare plăcere să știu câte ceva despre istoria și numele lor, eventual, despre personalitățile care au locuit acolo și să le pot prezenta celor interesați.

Cum ați ajuns să vă dedicați acestei munci minuțioase de a cerceta modul în care anumite schimbări istorice se reflectă în numele străzilor?

La început am dorit să știu cine sunt cei care au dat nume unora dintre străzile Bucureștilor. Episcopul Timuș, dr. Iatropol,  gen. Doda sau Amza, ctitorul bisericii din centrul orașului, ce nume misterioase! Nu învățasem despre ele la istorie, iar în DEX nu figurau. Și nu erau singurele. În  București sunt circa 5.000 de străzi, dintre care circa 1.500 poartă nume de oameni.

Răspunsul la aceste întrebări putea fi găsit doar în deciziile de atribuire sau de schimbare a numelui străzilor respective, așa că am început căutarea acestor documente. În 2006 la Arhivele Naționale – Direcția Municipiului București, apoi la Primăria Municipiului București. La mijlocul lui 2008 aveam toate deciziile relevante de atribuire de nume și cunoșteam destul de bine etapele acestui proces: trecerea de la un oraș cu străzi practic fără nume- în 1848- la orașul cu 900 de străzi cu nume- în 1890- urmată de modernizarea accelerată (alternată cu distrugeri) din secolul al XX-lea, scrie Ordinea Zilei.

Cum v-a ajutat profesia de inginer în demersul dumneavoastră de cercetare istorică?

Am lucrat timp de 28 de ani ca cercetător științific la Institutul de Fizică Atomică din București-Măgurele. Această activitate cu laturile ei, teoretică și practică, m-a ajutat mult în cercetarea istorică pe care am făcut-o în arhive, la biblioteci, pe teren și acasă.

Care este rezultatul muncii dumneavoastră de până acum? Unde putem găsi lucrările pe care le-ați realizat?

Până în prezent, au apărut 5 volume în seria „Străzi din București și numele lor” la Editura Vremea din București. Ele pot fi găsite în librării sau, cel mai bine, la sediul editurii.

Informațiile despre străzile cu nume de oameni din București au fost grupate pe categorii socio-culturale și profesionale: aviatori, militari, medici, personalități ale bisericii, arhitecți, artiști ș.a., alocând câte un volum pentru o categorie sau două. La fiecare denumire există un istoric de arteră şi o notiţă cu informaţii biografice. Sunt prezentate toate schimbările de nume, începând cu numele cel mai vechi, și se urmăreşte legătura între biografia persoanei care dă numele actual şi numele (evoluţia numelui) străzii.

Hoinar prin București

Când a început botezul străzilor din București și ce criterii au fost luate în calcul atunci când s-a stabilit numele unei străzi?

Multe dintre numele străzilor fac parte din fondul vechi, tradițional, cu motivații topografice sau de istorie locală, dar sunt și nume atribuite de comunitate prin administrația locală sau superioară. Motivul principal pentru care străzile au început să primească nume a fost acela de a ușura orientarea cetățenilor și identificarea proprietăților, De la vechile formule aproximative (Oprea de la povarnă,  Lixandra ce șade la Iane Cărămidă ș.a.), metodele s-au rafinat, ajungându-se, treptat, în secolul al XIX-lea la identificarea prin stradă cu nume și număr de casă. Numele căpătate de străzile și piețele orașului au fost ale unui edificiu important din apropiere (Biserica Enei, Academia, Bursa, Palatul Regal ș.a.), ale unui proprietar care și-a parcelat terenul și a construit case pe care le-a vândut (Suter, Mitu Tudorache ș.a.) sau chiar ale unui personaj celebru care a locuit acolo (dr. Carol Davila, Matei Millo ș.a.). O altă modalitate a provenit din dorința de a perpetua amintirea unor personalități publice (eroi de război, oameni politici, medici ș.a.) sau a unor evenimente importante (Piața Unirii, Splaiul Independenței, Bd. 1 Decembrie ș.a.). Fenomen universal, a apărut și în București la mijlocul secolului al XIX-lea și s-a transmis până în zilele noastre.

Există străzi în București care și-au păstrat numele de la 1920, atunci când a apărut regulamentul pentru numerotarea și nomenclatura străzilor din București? Cum au reușit să scape de valul schimbărilor succesive de denumiri?

După apariția în 1920 a unui regulament cu putere de lege „pentru numerotarea şi nomenclatura străzilor oraşului Bucureşti” s-a înființat la Primăria Capitalei o Comisie de Nomenclatură. De regulă, această comisie era compusă din specialiști și propunerile ei erau trimise Consiliului Municipal, care le aproba așa cum veneau sau putea să le comenteze și să le schimbe. Activitatea ei, sub o denumire sau alta, s-a întins pe mai bine de cincizeci de ani. În perioada 1921-1944, Comisia de Nomenclatură a ţinut peste 150 de şedinţe în care au fost efectuate mai mult de 2.000 de schimbări sau atribuiri de nume de artere din Bucureşti.

Multe străzi au primit numele unor eroi (militari, aviatori, medici) din Primul Război Mondial și le-au păstrat fără întrerupere: lt. Aurel Botea, gen. Ernest Broșteanu, lt. Mihail Foișoreanu, mr. aviator Nicolae Capșa, lt. aviator Șerban Petrescu, dr. Haralambie Botescu, dr. Jean Clunet ș.a.

Ne puteți spune care este strada sau străzile din Capitală cu cel mai vechi nume?

Dintre numele foarte vechi care se mai păstrează vom aminti Căldărari (1683), Colței, Lipscani. Calea Șerban Vodă este artera cu  cel mai vechi nume de persoană din București, prima mențiune fiind din 1721 și se referă la podul construit peste apa Dâmboviței de domnitorul Radu Șerban între 1602 și 1610.

Sunt multe străzi care poartă numele unor personalități istorice. Cum au fost alese /sau cum sunt alese aceste personalități?

Urmând exemplul altor capitale ale Europei, edilii Bucureștilor au hotărât în 1909 că atribuirea unor locuri publice a numelui oamenilor iluștrii decedați este cea mai bună cale de a perpetua amintirea acestora în memoria colectivă. Au impus și o condiție, ca acest lucru să se facă numai după „cinci ani de la moarte…” când „se va putea vedea dacă memoria acelei persoane a durat și în ce măsură”. Redus ulterior la trei ani, termenul a fost mereu încălcat. Sub presiunea politică sau emoțională, excepțiile au devenit regulă. Rivalitățile de tot felul sau slăbiciunile omenești au dus la multe schimbări de nume, uneori regretabile.

Care sunt principalele momente istorice care au generat schimbări în denumirile străzilor din Capitală?

Un prim moment important a fost în 1878, după terminarea Războiului de Independență. Atunci, Consiliul Comunal a decis ca unele denumiri cu tradiție să fie schimbate cu nume care să cinstească locurile victoriei și pe autorii ei. Printre altele, Calea Mogoșoaiei, Calea Vergului, Calea Craiovei, Strada Germană au devenit Calea Victoriei, Calea Călăraşilor, Calea Rahovei, respectiv, Strada Smârdan.

Alt moment important a fost după Marea Unire de la 1918, când au apărut numele multor eroi de război, ale provinciilor istorice (re)alipite la patria mamă și ale unor localități importante din acestea.

Aurel Ionescu, omul pasionat de numele străzilor din București

Care sunt motivele care generează schimbări în denumirea unor străzi?

Pe lângă perimarea unor denumiri (str. Furiilor, str. Discordiei ș.a.) sau înlocuirea unor denumiri lipsite de semnificație, toponimia urbană și monumentele publice (statui, muzee) au constituit un spațiu pe care toate regimurile politice au căutat să-l domine și să-l ocupe. Acest lucru a devenit foarte vizibil începând din 1940, fiecare nouă administrație dorind să afirme valori specifice și, dacă se putea, să rescrie istoria. Multe nume de străzi îndepărtate în acei ani au revenit pe tăblițele stradale abia după 1989.

Au fost cazuri în care personalități în viață s-au bucurat de privilegiul ca numele lor să fie atribuit unei străzi din București?

Prima atribuire oficială de nume în București a fost cea a numelui generalului rus P.D. Kiseleff (1788-1872), fost preşedinte plenipotenţiar al divanurilor din Moldova şi Ţara Românească în perioada ocupaţiei ruseşti (octombrie 1829-aprilie 1834). Om politic cu idei liberale şi bun diplomat, a încurajat multe măsuri pozitive în administrarea ţărilor române și a avut o contribuţie importantă la elaborarea Regulamentului Organic. Numele său a fost atribuit în 1843 aleii Băneasa din nordul orașului și, pentru o jumătate din arteră, a rezistat până astăzi.

O stradă din apropiere de Cișmigiu (fostă Fântânei, apoi, Karl Lueger) a primit în 1919 numele generalului francez H.M. Berthelot (1861-1931), fost șef al Misiunii Militare Franceze în România (1916-1918) și conducător al Armatei Aliate de la Dunăre, care a contribuit în toamna lui 1918 la eliberarea României de sub ocupaţia Puterilor Centrale.

În perioada regalității (1866-1947), numele regilor și reginelor României și ale altor membri ai familiei regale a fost atribuit unor străzi și locuri importante din București și din alte orașe ale țării.

După 1947, aceste nume au fost înlocuite cu urgență maximă, în locul lor apărând numele unor fruntași comuniști, cu predilecție sovietici, cel al lui I.V. Stalin fiind cel mai folosit.

Mai aproape de zilele noastre, în 2001, str. Canalului din sectorul 6 a primit numele cunoscutei atlete Gabriela Szabo (n. 1975), campioană mondială (1998, 1999) și olimpică (2000).

De multe ori denumirile unor străzi sunt schimbate, dar în mentalul colectiv se păstrează pentru mult timp vechea denumire. Cât poate dura ca oamenii de rând să asimileze numele unei străzi?

Există o tendinţă conservatoare în privinţa denu­mirilor publice. Odată intrate în conştiinţa publică, anumite toponime se pot păstra zeci şi zeci de ani. În plus, schimbările cu motivație politică au dus la situații uneori comice. Astfel, Andrei Pippidi amintește «o poveste care circula acum patruzeci de ani. Într-o noapte, actorul Emil Botta se întorcea acasă, într-o stare de relativă confuzie (…) Urcându-se într-un taxi, a comandat cu vocea lui sepulcrală: „Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej“, apoi, şovăitor, s-a corectat: „Pardon, Regina Elisabeta“. La care, şoferul reacţionar ar fi exclamat: „Să dea Dumnezeu!“.» (Andrei Pippidi, Nume de străzi, II, în „Dilema veche”, anul IV, nr. 167, 23 aprilie 2007).

Care sunt efectele pe care le produce în viața de zi cu zi schimbarea unui nume de stradă?

Schimbarea numelui unei străzi poate fi un prilej de bucurie, atunci când este un cuvânt indezirabil (Suferindă, Sarsailă ș.a.) sau care pare… indecent (numele străzii Epicur, filozof grec, a fost schimbat în Epicol), dar și de părere de rău, atunci când sunt înlocuite nume cum au fost Clemenței sau Pietății.

În general, un nume înseamnă o adresă. Schimbarea lui este extrem de neplăcută pentru cei care locuiesc pe acea stradă, întrucât trebuie să își schimbe actele de identitate şi să anunţe toate cunoştinţele despre noua adresă. Un exemplu care a stârnit puternice nemulțumiri este cel al fostei străzi Orlando de lângă piața Victoriei, căreia, după 85 de ani de stabilitate, i s-a schimbat numele de trei ori, din doi în doi ani între 2004 și 2008, rămânând până la urmă cu cel marii actrițe Gina Patrichi, care a locuit pe această stradă.

Există străzi în București pe care dumneavoastră le-ați boteza altfel?

Este o tentație la care voi rezista, având în vedere considerentele de mai sus. Mai mult, este bine de amintit că, în 2018, Comisia de Atribuire de Denumiri a Municipiului București a finalizat un tabel cu toate străzile Bucureștilor, pe care l-a pus la dispoziția Primăriei spre a fi consultat de public.

Autor: Ștefania Enache
Foto: Corina Gheorghe