La fiecare pas, Bucureștiul dezvăluie o poveste. Străzile sale ascund istorii pe care le poți descoperi doar dacă te lași cuprins de farmecul orașului și uiți pentru câteva momente de grijile cotidiene. Cu ajutorul oamenilor putem simți cel mai bine ritmul în care pulsează viața acestui loc de poveste.
Bucureștiul pe care îl prezentăm astăzi este cel al artiștilor, al oamenilor pentru care orașul este o muză neprețuită.
Angela Ilioska este unul dintre artiștii care au ales Capitala României. A venit aici pentru a studia, iar astăzi inima îi bate în ritmul orașului care a primit-o firesc și a condus-o spre drumul către visul său: arta dirijorală.
Muzica i-a devenit alinare
Tânăra de 23 de ani s-a născut în Kruševo, Macedonia. A făcut studiile liceale în țara sa natală, în Bitola, la secția teorie muzicală și flaut. Nu a fost un copil pe care părinții să-l împingă spre muzică. Angela și-a descoperit drumul firesc, etapă cu etapă.
„Primul contact cu muzica l-am avut la un festival de canto cu muzică aromână pentru copii, fără a avea neapărat o predilecție spre cântatul cu vocea. Înainte de liceu, am făcut doi ani de pregătire muzicală generală cu profesorul din orașul meu natal. El a fost cel care a observat că dau o atenție deosebită muzicii. Fiind dintr-un oraș foarte mic, nu am avut acces foarte ușor la profesori care să mă pregătească din punct de vedere muzical. Așadar, am fost de la început avertizată că, dacă vreau să urmez acest drum, al muzicii, va trebui să mă dedic cu totul și să fac multe sacrificii, fiind un drum greu de parcurs”, povestește Angela.
Și nu a avut o viață ușoară! După momentul în care și-a piedut mama, unica sa alinare a fost muzica. Doar arta i-a permis să-și exprime sentimentele. A crescut alături de tatăl și de fratele său mai mic, iar toate eforturile sale s-au îndreptat către pasiunea care a ajutat-o să-și găsească drumul.
Părintele său nu s-a arătat prea fericit cu această decizie, iar atunci când l-a anunțat că va pleca în România pentru a-și continua studiile muzicale nu a susținut-o în totalitate. „Tatăl meu, neavând studii în domeniu, nu a fost încântat de alegerile mele, mai ales când, după liceu, am decis să vin în România. Totuși, nimic din toate acestea nu m-a făcut să mă abat de la drumul pe care mi l-am ales. Eram în ultimul an de liceu, când am auzit că există o bursă pentru aromâni, care oferea oportunitatea de a studia la Universitatea Națională de Muzică București, la studii fără plată. La momentul respectiv știam foarte puține despre locul în care aș putea ajunge. Un motiv pur personal pentru care am ales acest oraș ar fi arhitectura deosebită, într-o oarecare măsură, asemănătoare cu cea din orașul meu”, subliniază tânăra artistă.
A optat pentru arta dirijoratului
Angela Ilioska nu este un artist oarecare. Tânăra din Macedonia a ales un domeniu pe care îl asociem de obicei bărbaților. Este vorba despre arta dirijoratului. Puține sunt femeile care îndrăznesc să acceseze latura aceasta.
„Prin clasa a XI-a am avut primul meu contact cu dirijatul. La liceu, ora de dirijat era obligatorie. Profesoara era foarte severă și cerea foarte multă seriozitate. Mi-a plăcut această materie, deși la început mi se părea imposibilă, iar de aici s-a născut pasiunea mea. Astfel că am început să-i studiez pe marii dirijori, cum ar fi Arturo Toscanini și Herbert von Karajan. Sigur că există multe impedimente pentru o femeie care alege o meserie atât de complexă, tradițional destinată bărbaților. Aleg să nu fiu afectată deloc de posibilele reacții misogine și vreau să cred că nu există o diferență între bărbat și femeie, în ceea ce privește arta dirijorală. De multe ori am fost avertizată că lupta mea în domeniul dirijatului va fi mai grea decât cea a unui bărbat”, punctează Angela.
Iubește diversitatea Bucureștiului
Bucureștiul își spune cel mai bine povestea prin intermediul experiențelor trăite de oamenii care ajung să descopere orașul.
Angela Ilioska este unul dintre mulții oameni care au venit din altă țară și au găsit în Capitala României resursele necesare pentru a se forma și pentru a se exprima prin arta sa.
Traseul parcurs de artista din Macedonia nu a fost unul simplu. Prima dată când a pășit în București a avut impresia că orașul ar putea să o mănânce de vie. „Dar treptat am ajuns să-l înțeleg și să formez prietenii atât cu oamenii de aici, cât și cu locurile. În același timp, orașul mi se pare unul extrem de divers, de interesat de cultură, un oraș muză pentru artiștii care-l străbat”, nuanțează tânăra.
Perioada petrecută în Capitala României a făcut-o să-și dorească să rămână cât mai mult aici și speră ca, după finalizarea studiilor, să-și împlinească visul acesta, iar problemele birocratice să nu o împiedice să se stabilescă în orașul de adopție.
Până când va trebui să ia o decizie finală, Angela se bucură de momentele pe care le trăiește acum: studiază, participă la evenimente culturale, se implică în proiecte legate de profesia sa, explorează locurile din București.
„Îmi place să cred că sunt un om care nu spune nu, oricât de dificilă ar părea o provocare la prima vedere. În același timp, mereu am simțit că pot apela la profesorii mei, care mi-au fost alături în aceste provocări profesionale. Am avut ocazia să dirijez orchestra și corul Universității de mai multe ori, am fost într-un turneu în Bordeaux, Franța ca asistent dirijor. În acest moment sunt implicată într-un proiect cu clasa de operă din Universitate”, menționează tânăra.
Iar timpul care mai rămâne este folosit pentru explorarea Bucureștiului, pentru că, așa cum ne-a spus deja, orașul este muză pentru artistul care-l străbate.
Parcul Cișmigiu este locul său preferat. „Parcul Cișmigiu îmi rămâne la fel de misterios și fermecător. Îmi petrec des timpul pe acolo, alături de partiturile mele”, arată Angela.
Iubește la fel de mult și opera, așa că de fiecare când are ocazia merge la spectacolele prezentate de Opera Națională București.
Și cum are norocul de a locui foarte aproape de Calea Victoriei, se plimbă adesea prin această zonă și îi descoperă magia.
Ca orice tânăr, are o afinitate și față de locurile de relaxare din București, preferînd cafenelele liniștite în care poate petrece momente plăcute alături de prietenii săi.
„Îmi plac toate străzile Bucureștiului cu miros interbelic, pe unde ador să mă plimb, să admir arhitectura plină de istorie, pe care nu am avut ocazia să o trăiesc, dar pe care o simt ca și cum mi-ar aparține”, afirmă Angela.
Un pahat cu apă lângă cafea
Caracterizează Bucureștiul ca fiind un oraș destul de bogat și diferit de orice alt loc în care a avut ocazia să meargă. „Îmi place diversitatea și, contrar părerii publice, îmi place aglomerația. Deși uneori poate fi apăsătoare, aceasta mă ține în mișcare. Nu-mi place că nu se pune accent pe tineri atât de mult cât mi-aș dori, în special în artă. Mi-ar plăcea să fie mai ușor să ne exprimăm în fața publicului larg. La început orașul mi s-a părut gri, chiar foarte gri. Treptat, a început să prindă culoare”, subliniază Angela.
Tânăra artistă este de părere că Bucureștiul nu ar trebui să facă mari eforturi pentru a deveni o destinație turistică pe care tot mai mulți străini să dorească să o vadă. Sunt doar detalii mici de care ar trebui să se țină cont și plecând de aici s-ar putea ajunge la succesul dorit.
„Un pas mic, dar important pentru mine, ar fi ca în cafenele să se ofere un pahar cu apă lângă cafea. Iar la scară largă, cred că s-ar putea promova mai mult arhitectura și farmecul lui diferit de toate celelalte orașe mari, sufletul mare și primitor și diversitatea culturală”, concluzionează Angela Ilioska.
Descoperind astfel de povești, noi românii nu facem altceva decât să învățăm, să primim lecții de viață care ne pot ajuta să ne înțelegem mai bine orașul, țara, să ne vedem greșelile, să realizăm șansa care ne-a fost oferită atunci când ne-am născut aici.
Povestea Bucureștiului spusă de străinii care vin în acest oraș să studieze, să muncească este una autentică, sinceră, reală.
