O plimbare prin cartierul Dorobanți, în zona cu străzi cu nume de capitale și țări, se poate transforma într-o expediție în care revelația o constituie descoperirea unor comori ascunse. Oricând, după un colț de stradă ori într-o piațetă, pot apărea adevărate bijuterii: o casă cu poveste, un muzeu, un monument, un părculeț care evocă o personalitate internațională ce a influențat la un moment dat soarta românilor sau, se poate merge pe urmele pașilor unor mari români.
Un cartier de poveste
Așa am descoperit casa „frumoasa bucureșteană” de pe Strada Rabat sau Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi de pe Strada Londra, părculețele Napoleon al III – lea sau Khalil Gibran.
De asemenea, mari arhitecți, creatori de școală care au clădit edificiile simbol ale Capitalei României, au lăsat urme și în această parte de oraș. Pe parcursul evoluției Bucureștiului, edilii succesivi au modificat fosta moșie a unei vechi familii de boieri și au denumit-o ulterior după numele acesteia- „Parcul Filipescu” (devenită ulterior ”Parcelarea Filipescu”), dar și suprafața pe care au numit-o în planificările edilitare „Parcelarea Dorobanți”. Astfel, a rezultat un cartier cu nuanțe cosmopolite, care evocă, păstrând proporțiile, valorile istorice ale țării, dar și ale altor continente.
Cu siguranță mai sunt multe comori de descoperit și multe povești de spus. Călătorul care ajunge în acest cartier de poveste se poate bucura de o plimbare printr-un „labirint” în care timpul curge altfel, pe străzi cu clădiri eclectice și elegante, cu o vegetație care permite jocuri de lumini și umbre în funcție de ora din zi sau de anotimp. Și poate vedea această plimbare ca pe una de agrement sau ca pe o lecție de istorie.
Casele unor personalități
În continuare vă propunem să derulăm „firul Ariadnei” pe Sofia, Strada Sofia.
Pornim din Piața Dorobanților, pe cealaltă parte a „feliei de tort” pe care Strada Sofia o formează cu Strada Ankara. Și descoperim, ascunse de vegetație, imobile monument istoric, în unele fiind chiar amenajate elegante restaurante care, la rândul lor, promit „comori” gastronomice din bucătăria românească sau internațională.
Construit în perioada anilor 1922-1924, imobilul de la numărul 21 este „Casa Scarlat-Caragiale” și a fost realizat după planurile semnate de arhitectul Duiliu Marcu. Vila robustă, elegantă, cu etaj și mansardă, are la fiecare nivel decorațiuni distincte. Totuși, construcția reflectă stilul sobru al autorului.
Mai târziu, în anul 1934, tot după planurile arhitectului Duiliu Marcu, a fost ridicată casa prof. Mircea Djuvara. Elemente Art-Deco ale imobilului le putem admira pe Strada Sofia, la numărul 16.
La numărul 24, descoperim un imobil cu ferestre Art Deco, în timp ce, în vecinătate, vila de la numărul 22 are elementele caracteristice stilului neoromânesc: inserțiile de lemn, jumătățile de arc trilobate deasupra ușii de la intrare.
Casa de la numărul 20 ne atrage atenția prin turnul specific de cetate țărănească, decorată cu brâuri de cărămidă aparentă.
Toate cele trei clădiri au fost încadrate în categoria monumentelor istorice.
Pe partea cu numere fără soț, întâlnim, de asemenea, imobile din această categorie la numerele 11, 7, 5 și 1.
Dar să revenim pe partea cu soț, unde la numărul 2, masivă, maiestuoasă cu inserții de lemn la partea superioară și ascunsă de vegetație, vila (tot din categoria monumentelor istorice) are o retragere. În dreptul ei strada cotește în unghi drept pentru a se deschide în Strada Căpitan Gheorghe Demetriade.
Multe locuri așteaptă să fie descoperite
În desfășurarea lui, „Firul Ariadnei”, care ne-a ghidat pe Strada Sofia, a lăsat, la intersecția cu Strada Ermil Pangrati (fost ministru al Lucrărilor Publice cu responsabilități în sistematizarea orașului, inclusiv a zonei pe care o străbatem), o mică piațetă din care ne privește statuia academicianului Elie Wiesel – supraviețuitor al Holocaustului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1986. Legăturile acestei personalități cu România sunt arhicunoscute.
Iar din capătul Străzii Sofia, care se „topește” în Strada Căpitan Gheorghe Demetriade, trecând pe lângă parcul în care veghează statuia Monseniorului Vladmir Ghika, putem admira deschiderea către Bulevardul Aviatorilor și nu mai puțin celebrul Monument al Eroilor Aerului.
Plecând de lângă statuia Monseniorului Vladmir Ghika, care a fost beatificat în anul 2013, putem ajunge la Biserica franceză „Sacre Coeur”, aflată chiar pe Strada Căpitan Gheorghe Demetriade.
Dacă alegem să ne îndreptăm către Bulevardul Aviatorilor este obligatoriu să ne oprim la Monumentul Eroilor Aerului, care a fost dedicat aviatorilor români militari și civili.
Este important de menționat că Monumentul Eroilor Aerului aparține sculptorilor Lidia Kotzebue și Iosif Fekete și a fost ridicat în intervalul 1928-1935, adică în aceeași perioadă în care se desăvârșea cartierul cu străzi cu nume de capitale și țări pe care l-am străbătut.
