De la înălțimea clădirilor pe care le înnobilează, „fecioarele din Karyae” pândesc oamenii care trec grăbiți pe străzile Capitalei. Drapate după moda antică sau expuse ochiului privitorului într-o seminuditate deloc vulgară, cariatidele s-au transformat, de mai bine de un secol și jumătate, în străjerii tăcuți ai Bucureștiului.
Uneori singure, alteori însoțite de atlanți, cariatidele spun povești despre stilurile care au dominat arhitectura orașului începând cu secolul al XIX-lea. Cariatidele sunt emblematice pentru ceea ce a însemnat transformarea Bucureștiului într-un Mic Paris.
La “vânătoare” de cariatide și atlanți
Și pentru că ne dorim să descoperim Bucureștiul așa cum este el cu adevărat, am pornit, într-o zi liniștită de toamnă, la “vânătoare” de cariatide și atlanți.
Punctul de la care ne-am început călătoria a fost Splaiul Unirii. Și n-a fost nevoie să mergem prea mult, pentru că la numărul doi am descoperit o superbitate de casă, despre care ulterior am aflat că este ridicată pe la 1890. Imobilul are colțurile primului etaj decorat cu ferestre străjuite de cariatide. Primul impact a fost puternic și m-a făcut să văd clar frumusețea acestor figuri feminine care, prin modul în care sunt incluse în structura arhitecturală a clădirii, dau impresia că susțin întreaga construcție, scrie Ordinea Zilei.
Încântată de prima descoperire, am luat-o la pas pe Calea Victoriei. La intrarea pe Strada Franceză mi-a atras atenția un balcon aflat la primul etaj al unui imobil. Două cariatide planturoase privesc obraznic trecătorii care au drum prin zonă. Deși tăcute, par că ar vrea să spună celor dispuși să le asculte povești despre vechiul București.
Am revenit pe Calea Victoriei, am luat-o pe Lipscani și am ajuns pe Strada Eugeniu Carada. Chiar față în față cu Palatul Băncii Naționale a României, intrarea în pasajul acoperit Macca-Villacrosse este păzită, de o parte și de alta, de două perechi: atlanți și cariatide. Arhitectura în stil neo-rococo este specifică anului 1890, atunci când a fost construit acest pasaj.
Ne continuăm traseul pe Calea Victoriei, iar următorul popas este la numărul 107, acolo unde se află Palatul Știrbei. Construcția ridicată la mijlocul secolului al XIX- lea, mai exact în jurul anului 1835, poartă semnătura arhitectului francez Michel Sanjouand. Imobilul îmbină stilul neoclasic cu numeroase elemente grecești, având pe fațada superioră patru cariatide de terracota.
Din traseul nostru nu aveam cum să excludem “Casa cu cariatide” pe care o găsim pe Calea Victoriei, la numărul 202. De asemenea, trebuie să facem un popas pe Lascăr Catargiu numărul 30, acolo unde există un imobil construit tot în 1890 și care este decorat cu cariatide.
Mai departe, spre Parcul Grădina Icoanei, pe Strada Dionisie Lupu, la 70-72, vom întâlni o casă istorică. Imobilul, datat 1884, s-a construit după planurile arhitectului Ioan I. Rosnovanu.
Peste drum de clădirea Universității București, mergând înspre Biserica Sf. Nicolae-Ghica Paraclis Universitar, la una dintre porțile clădirii monument istoric de clasa A din centrul Bucureștiului, stau de pază doi atlanți. Clădirea, care a adăpostit pentru o perioadă lungă de timp sediul uneia dintre cele mai mari bănci din România, a fost finalizată în 1906, după proiectele arhitectului Oscar Maugsch și ocupă vechea grădină a Palatului Suțu (actualul Muzeu al Municipiului București).
Alte statui similare pot fi admirate și pe Bulevardul Carol I, la numerele 2-4, la sediul Ministerului Agriculturii.
Acestea sunt doar câteva dintre punctele în care turistul dornic să descopere Bucureștiul poate întâlni frumoasele cariatide sau spectaculoșii atlanți.
Cariatidele îmbogățesc Micul Paris
Jumătatea secolului al XIX- lea aduce schimbări importante pentru București, orașul intrând puternic sub influența arhitecților francezi. Este momentul în care construcțiile la modă în Paris își găsesc locul și în spațiul mioritic. Arhitectura eclectică domină această perioadă în care cariatidele și atlanții devin aproape o constantă în peisajul autohton. Clădirile monumentale ridicate în sudul țării sunt străjuite fie de cariatide, fie de atlanți. Sunt situații în care se merge pe formarea unor perechi.
Termenul de cariatidă provine din grecescul caryatides, care înseamnă „fecioare din Karyae”. În arhitectură, cariatidele sunt figuri feminine care înlocuiesc pilaștrii sau coloanele și servesc drept sprijin pentru grinzile orizontale. Figurile feminine sunt înfățișate fie seminude, fie drapate după moda antică.
Termenul de atlant nu este prea lămurit, singura certitudine fiind aceea că se prezintă sub forma unor trupuri masculine nude sau seminude, bărbați care prin atitudinea lor par că susțin pe umeri întreaga construcție pe care o străjuiesc.
Atât cariatidele, cât și atlanții sunt o preluare romană de la greci. Arhitectura europeană a introdus aceste elemente încă din perioada neoclasică. În București, aceste două elemente sunt printre cele definitorii pentru ceea ce a însemnat construirea Micului Paris.
