Arh. Emil Ivănescu, președintele Filialei Teritoriale București a Ordinului Arhitecților din România, caracterizează Bucureștiul ca fiind un mix contrastant de zone, centre și vecinătate, un oraș al orașelor. Specialistul este de părere că se impune o politică de prim-ajutor pentru tot ceea ce înseamnă patrimoniu.
Cum putem caracteriza din punct de vedere arhitectonic Bucureștiul anului 2019?
Aș zice, dezvoltare este cuvântul care definește zona de construcții și de arhitectură. Se construiește destul de mult. Publicul, clienții au început să ceară calitate și stil: esențial pentru o viețuire contemporană. Proiectele imobiliare, de exemplu, cele cu adevărat bune, încep să ofere nu doar apartamente, dar și spații de servicii sociale, comunitare și de loisir, spații verzi, mici centre comunitare și de agrement.
Cum a evoluat orașul, din punct de vedere arhitectonic, în ultimii o sută de ani?
Bucureștiul este un oraș al orașelor: este un mix contrastant de zone, centre și vecinătăți. A evoluat pe fragmente și în timpi diferiți. Foarte greu s-a dezvoltat omogen. Au fost realizări urbane, dar și drame.
Care sunt stilurile arhitectonice care domină în Bucureștiul rămas neatins de construcțiile comuniste?
Avem o preconcepție legată de arhitectura comunistă. Exceptând câțiva ani, destul de sumbri, arhitectura comunistă a fost, în mod paradoxal, de bună calitate, în contextul perioadei ei istorice. Chiar în ani ‘60 și ’70, arhitectura comunistă era la același nivel cu arhitectura internațională din majoritatea țărilor europene.
Este o greșeală pe care o facem: nu valorizăm și nu respectăm multe dintre acele construcții. Și la fel facem cu modernismul interbelic.
Unele țări sau orașe, cum este Tel Aviv-ul, au politici de promovare a modernismului. În București avem un fond foarte mare modernist, nerespectat și nepromovat, dar apreciat la superlativ de toți turiștii din țările civilizate.
Credeți că stilistic și arhitectural, Casa Poporului este valoroasă?! Greșit! Vizitați câteva case făcute de Horia Creangă (nepotul lui Ion Creangă) sau Marcel Iancu, degradate sau agresate prin tot felul de șarpante sau tâmplării ulterior puse. Repet, alții știu să facă bani din modernismul lor, pe care îl întrețin, iar noi avem de două ori mai mult fond și nu știm să îl valorizăm și să îl respectăm.
Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, cinci obiective pe care turistul pasionat de arhitectură nu ar trebui să le rateze atunci când ajunge la București? De ce?
O să vă răspund altfel la această întrebare. Noi, la Ordinul Arhitecților – Filiala București, organizăm unul dintre cele mai importante evenimente de arhitectură din țară, Anuala de Arhitectură București, care premiază an de an cele mai bune clădiri realizate în Capitală. Anul acesta suntem la ediția a 17-a. Pe platforma on-line a Anualei veți găsi detalii despre majoritatea clădirilor reprezentative din Bucureștiul contemporan (de după anii ’90) și sunt sute de clădiri.
Începând cu anul 2020 vom dezvolta un concept nou: Exploring Bucharest, prin care vom oferi publicului interesat ghizi de arhitectură contemporană bucureșteană, precum și tururi de arhitectură contemporană. Orașe europene precum Amsterdam, Paris, Barcelona, Budapesta, Zurich etc. oferă publicului astfel de tururi axate pe promovarea fondului contemporan de arhitectură, pe valorizarea lui, și, în felul acesta, oferă promovare și industriei creative și de construcții, la intersecția cărora, arhitectura, ca profesie, face parte.
Cum s-a schimbat Bucureștiul din punct de vedere arhitectonic, după 1989?
Schimbarea este foarte mare, foarte rapidă, chiar, uneori, bruscă. Saltul calitativ este evident, dar aici este un cumul de forțe: o îmbunătățire a mediului construit, o creștere a profesionalismului în zona proiectării și a construcțiilor, o îmbunătățire a culturii clientului, o ofertă de materiale și tehnologii tot mai mare. Din multe puncte de vedere suntem departe, din alte puncte de vedere, încă ezităm.
Cum și-au pus arhitecții de astăzi amprenta asupra Bucureștiului?
Arhitectură este o practică complexă: presupune întotdeauna existența mai multor persoane. Cu alte cuvinte, amprenta de care întrebați, este semnul, mai degrabă al unor echipe, din care arhitectul face parte și pe care, uneori, le reprezintă sau le coordonează. O arhitectură valoroasă este o sinteză, o bună negociere între client, arhitect, proiectanți și constructor. De aceea, la Anuala de Arhitectură, spre exemplu, când premiem o casă sau o altă construcție sau amenajare de interior, premiem întreagă echipă: și beneficiar, și arhitect, și proiectanți și constructori. Toată această echipă își pune amprenta în București.
Cred că, din ce în ce mai mult, aceste echipe tind să înțeleagă că o arhitectură valoroasă ține seama de contextul urban și social în care se dezvoltă. O bună arhitectură este una cu respect față de loc, față de oameni și față de oraș.
Ne puteți da exemple de clădiri remarcabile din punct de vedere architectonic, gândite integral de arhitecții de astăzi? Ce detalii le diferențiază de restul clădirilor?
Va rog să intrați pe platforma on-line a Anualei de Arhitectură București și veți descoperi acolo clădiri și interioare contemporane realizate de arhitecți români, clădiri premiate de jurii internaționale alcătuite din specialiști remarcabili. Aproape 20 de ani de evoluție de arhitectură rezidențială, civilă, religioasă, sport, restaurare și amenajări interioare. Toate realizate, toate existând în București. Veți descoperi o atentă și logică folosire a materialelor durabile. De multe ori, nu sunt materiale sau detalii scumpe, dar gândirea foarte bună și profesională din spatele unui volum, îl diferențiază pe acesta instantaneu, de orice construcție făcută fără o echipă de profesioniști.
Bucureștiul este un oraș cu o mare bogăție de clădiri monument istoric. Ce măsuri trebuie luate pentru ca toate aceste clădiri să nu se piardă?
Trebuie o politică mai aplicată, de prim-ajutor pentru tot ce înseamnă patrimoniu. În multe țări civilizate, proprietarii de clădiri de patrimoniu, monumente istorice, sunt ajutați, iar ei la rândul lor, trebuie să ofere ceva în schimb. De obicei, există o bună racordare între industria de turism și cea de cultură și protejare a patrimoniului. Există politici sustenabile în acest sens. Există pedepse exemplare pentru violentarea sau demolarea acestor clădiri. Dar, în final, totul depinde de nivelul de cultură și respectul de sine al fiecărei societăți.
Cum s-a implicat organizația pe care o reprezentați în această problemă?
OAR București colaborează atât cu administrația, cât și cu societatea civilă sau diferite organizații al căror obiectiv este salvarea patrimoniului. Am avut și în trecut și avem și acum diferite inițiative de clasare de monumente, de salvare, dar și de promovare a lor. De anul viitor, 2020, la OAR București vom înființa un grup de lucru pe Patrimomiu, la care va fi invitat și publicul larg să participe. Vă invităm să participați la acest grup de lucru și mai ales la acțiunile generate de el.
Care sunt cele mai impresionante proiecte derulate de arhitecții epocii actuale?
Sunt multe proiecte impresionante, dar impresionant aici nu are legătură cu mărimea lor, ci, din contră, cu profesionalismul prin care au fost gândite și realizate, indiferent de scară.
Ceea ce pot să numesc cu adevărat impresionat, este efortul organizației noastre, Ordinul Arhitecților din România, pentru inițierea și organizarea de concursuri de arhitectură de soluții pentru investițiile publice. Se știe că majoritatea acestor investiții sunt orientate prin sistemul de licitații cu prețul cel mai mic: poate benefic pentru lucrări mai simple, dar pentru lucrări de arhitectură, sunt o adevărată tragedie! O mare parte din disonanța arhitecturală a orașelor noastre este un rezultat al licitațiilor cu prețul cel mai mic: un adevărat cancer social-urban!
Ce nu se cunoaște sau nu se dorește să se cunoască, este că în legea achizițiilor, statul a prevăzut și achiziția prin concurs de soluții de arhitectură, singura modalitate care poate asigura calitate, prin transparență și profesionalism în domeniul construcțiilor cu impact pentru oraș și oameni.
Suntem mândri fiindcă la OAR București, în doar un an și jumătate, am organizat cinci concursuri de arhitectură, trei cu investitori privați și două cu administrația naționala și locală.
Cele cu investitori privați au dus la realizarea unor amenajări care au fost premiate, în final, de jurii profesionale de specialitate.
Iar o mare realizare a OAR București este organizarea concursului pentru Pavilionul României la EXPO Dubai, în colaborare cu OAR Național, cu Ministerul de Externe, și cu Primăria Municipiului București. Concursul a fost o premieră în România, fiind o achiziție publică pe bază de concurs de soluție. Rezultatul: o reprezentare a României bazată nu pe naționalism și “călușari”, ci pe tehnologie, pe ideea de resurse naturale, sustenabilitate și inovație, cu o imagine arhitecturală la standardele contemporane.
Acum, tot de la OAR București și în parteneriat cu Primăria Sector 3, vom lansa un concurs de soluții unic până acum în București, pentru amenajarea unui spațiu public de mare impact. Este o mare surpriză și vă vom invita la lansarea concursului.
În afara blocurilor, ce construcții se fac remarcate din arhitectura perioadei comuniste? Putem vorbi în București despre niște clădiri simbol ridicate în timpul comuniștilor? Care sunt acelea?
Foarte multe clădiri publice, teatre, cinematografe: centrul Bucureștiului este plin. Sala Palatului, spre exemplu, este o clădire excepțională. În momentul finalizării construcției, anii ’70, era de importanță europeană. Și Teatrul Național, și este foarte bine că s-a revenit la formă inițială a proiectului realizat tot prin concurs. Sunt multe clădiri ale acelei perioade foarte valoroase, și nu doar clădiri: și parcuri, și cartiere. Ar trebui să învățăm din anumite lecții ale acelei perioade, dar să nu o idealizăm. Sunt multe cinematografe, în centre de cartier, care acum sunt lăsate să se degradeze.
Care sunt cele mai puternice influențe străine care au marcat, în timp, arhitectura Bucureștiului?
Arhitectură franceză, cu influențe eclectice. Modernismul de tip art-deco, foarte puțin de tip bauhaus. Avem chiar și un ușor stalinism de tip neo-clasic sovietic. Avem și arhitectura standardizării internaționale, tipică anilor ’70 – ’80. Avem acum și câteva abordări mai contextuale, abordări de tip neo-moderniste, dar și arhitectură „main-stream” contemporan. Avem din toate câte puțin.
Care sunt principalele caracteristici ale arhitecturii contemporane?
Iată o întrebare foarte largă, dar la nivel european și chiar mondial, o trăsătură esențială a arhitecturii contemporane este grija față de social, față de spațiul public – urban, față de comunitate, dorința de sustenabilitate, în general. Există chiar clădiri de birouri și administrative, birocratice și, aparent, inaccesibile, care, astăzi, au încorporate toate aceste ingrediente, pentru a le face mai umane, mai primitoare, mai estetice, dar, în același timp, mai eficiente.
Este ușor pentru un architect să lucreze în București? De ce problemă se lovește?
În general meseria de arhitect, și aici, dar și în Europa și oriunde, este din ce în ce mai complexă și cu răspundere foarte mare. Mediul de proiectare este din ce în ce mai normat, mai standardizat, astfel încât arhitectul este supus unor presiuni foarte mari. Problemele de care se lovește, de multe ori nu sunt doar specifice Bucureștiului, ci și altor metropole europene: o birocrație amplă, care poate să fie, însă eficientizată și orientată către interesul publicului. Sperăm că noile tendințe în digitalizarea procedurilor administrative și de avizare vor ușura procedurile, aducând o creștere semnificativă mediului antreprenorial, imobiliar, de construcții și de proiectare.
