Parfumul „La Belle Epoque” se simte și astăzi în Bucureștiul în care amestecul de stiluri arhitecturale a dat naștere unui oraș unic în peisajul european. Perioada cunoscută în istoria umanității drept „Belle Epoque” a însemnat pentru Capitala României patru decenii de pace, patru decenii în care s-au realizat multe schimbări remarcabile în toate domeniile.
Ne vom întoarce și noi în frumoasa epocă a Bucureștiului pentru a descoperi simboluri ale acelor vremuri, simboluri pe care le putem admira și în prezent.
Atmosfera „La Belle Epoque”
Începem călătoria din Calea Victoriei, despre care se spune că exemplifică în cel mai elocvent mod modernizarea orașului după momentul în care acesta a devenit capitala Principatelor Unite.
Pentru a ne face o idee despre ceea ce înseamnă atmostera „La Belle Epoque” este suficient să pășim în Palatul Cantacuzino, locul în care funcționează astăzi Muzeul Național „George Enescu”.
Clădirea construită, între anii 1901-1903, din ordinul „Nababului” (Grigore Cantacuzino) a fost capitonată cu marmură albă și verde, onix și piele de Cordoba. Decorațiunile interioare (candelabre, lămpi, vitralii, tapiserii etc) poartă semnătura Casei Krieger din Paris. Mai mult, picturile murale sunt semnate de artiști ca Arthur Verona sau Nicolae Vermont, în timp ce sculpturile şi ornamentaţiile sculptate sunt opera lui Emil Wilhelm Becker.
Un alt edificiu simbol al Bucureștiului atribuit „epocii frumoase” este Ateneul Român ( n.r. construcția a fost realizată între 1886-1888).
Foarte aproape, regăsim și sediul „Fundațiunii Universitare Carol I”, clădire în care funcționează acum Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” și care a fost ridicată între anii 1891-1893. Stilul dominant în acest imobil este „Ludovic al XVI-lea”, simetria decorativă dând o puternică notă de sobrietate, dar în același timp și de opulență elegantă, accentuată de luxul care caracterizează interiorul clădirii ornat cu vitralii, cu rafturi din stejar sculptat și cu mobilier din piele.
Mergând mai departe, pe Strada C.A.Rosetti, la numărul 8, se află Muzeul Theodor Aman, un loc care transmite și astăzi atmosfera vieții private din perioada respectivă. Pictorul Aman are marele merit de a lăsa moștenire dovezi elocvente despre ceea ce se întâmpla în Bucureștiul epocii frumoase. Scenele de gen pe care le adoptă în opera sa „fotografiază” practic anumite evenimente trăite de artist. În „Serată”, de exemplu, este redată atmosfera de la petrecerile din Micul Paris. Lucrarea realizată în 1878 este un adevărat document care vorbește despre cum se distra crema societății din acele vremuri. Informații elocvente regăsim și în tablourile „La o serată”(1874) sau „În atelierul artistului” (1883).
Dintr-o prezentare care face trimitere „La Belle Epoque” nu poate lipsi Palatul CEC sau, așa cum a fost „botezat” inițial, Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie.
Operă a arhitectului Paul Gottereau, imobilul a fost construit între 1897-1900 și include multe elemente specifice Franței secolului al XIX-lea. Frontonul în semicerc de la intrare oferă o notă deosebită acestei clădiri. Impresia de grandoare a palatului este amplificată și de decorațiunile care ornează fațada.
Simbolurile Belle Epoque din București nu se limitează doar la clădirile de pe Calea Victoriei. În Muzeul Universității „Politehnica” din București am găsit machetele, schițele și planșele de lucru ale lui Aurel Vlaicu.
De asemenea, în nordul Capitalei, este amenajată o casă memorială care ne amintește de Victor Babeș, un personaj marcant al acelor vremuri. Muzeul, care îi poartă numele, este un loc în care personalitatea marelui savant se simte în fiecare dintre obiectele expuse aici.
Epoca domniei lui Carol I
Pentru România, „La Belle Epoque” reprezintă, de fapt, o perioadă de 43 de ani din timpul domniei lui Carol I. Epoca frumoasă începe în 1871, anul în care se încheie Războiul dintre Franța și Prusia și se întinde până în 1914, moment în care izbucnește Primul Război Mondial. Au fost patru decenii în care, în Europa, s-au înregistrat evoluții spectaculoase în domeniul științei, artelor, economiei, evoluții pe care istoricii le aseamănă celor din perioada Renașterii.
Pentru societatea românească epoca este importantă datorită faptului că se produc schimbări, mai ales la nivelul individului din clasa de mijloc. Este perioada în care românii școliți peste granițe revin acasă și pun în aplicare ceea ce au învățat în străinătate.
Comparând cu ceea ce s-a întâmplat ulterior în istoria omenirii, se poate spune că „La Belle Epoque” a însemnat timpuri de poveste dominate, în primul rând, de pace.
