Lumea studențească din București este într-o continuă forfotă, iar instituțiile de învățământ superior din oraș au reușit să atragă mulți tineri din străinătate care au decis să vină la noi în țară pentru a urma o facultate, un program de master sau unul de doctorat. Numărul studenților străini, dar și modul în care aceștia promovează ulterior țara care i-a adoptat pe perioada studiilor reprezintă o confirmare a faptului că universitățile de la noi sunt perfect integrate în peisajul internațional.
Pe Milanka Noveska am cunoscut-o întâmplător. Este venită de ceva timp în Capitala României, fiind studentă la Universitatea Națională de Muzică din București. Se pregătește pentru o carieră pe marile scene ale lumii, iar rezultatele pe care le-a obținut până acum vin să-i confirme talentul.
S-a născut în Ohrid, Macedonia, iar pasiunea pentru muzică și-a descoperit-o de timpuriu. Spune că de când se știe i-a plăcut să cânte. După finalizarea studiilor gimnaziale în orașul său natal, Milanka a optat pentru liceul de muzică din Skopje.
La București a venit pentru a-și continua studiile, iar alegerea instituției de învățământ din țara noastră nu a fost una întâmplătoare. „Universitatea Națională de Muzică din București este foarte apreciată pe plan internațional. După ce am primit multe recomandări pentru această școală, am decis să vin să susțin audiția în vederea admiterii”, povestește tânăra.
Muzica nu este singura sa pasiune. De la o persoană delicată, care se transpune în diverse roluri din operele marilor compozitori, nu te-ai aștepta să-ți spună că urmează de câțiva ani cursuri de arte marțiale. Ei bine, Milanka se antrenează temeinic, bazându-se în special pe pregătirea în stilul de karate Shotokan. Dar să ne întoarcem la muzică, marea ei dragoste.
Tradiție în domeniul artelor
Odată ajunsă în București, Milanka Noveska a descoperit o țară cu tradiție în domeniul cultural, dar mai ales o țară în care muzica clasică este foarte apreciată. „Bucureștiul este un centru în care un tânăr artist se poate realiza. Este un oraș în care se derulează foarte multe proiecte care implică arta. Un artist nu are cum să se simtă străin într-o comunitate care știe să-i aprecieze munca. Eu personal nu m-am simțit niciodată străină. De fiecare dată am avut parte de un tratament corect, care a implicat doar performanța mea, fără nicio legătură cu naționalitatea mea sau cu țara de unde vin. Tocmai datorită acestor motive am decis să rămân și să mă înscriu și la programul de master”, arată cântăreața de operă.
Un oraș zgomotos, dar grandios
Când a pășit pentru prima dată în București, orașul i s-a părut foarte zgomotos, dar, în același timp, s-a lăsat cucerită de grandoarea lui. Pentru Milanka, este orașul ideal pentru oamenii pasionați de autenticitate. Iar autenticitatea Capitalei României rezultă din amestecul din care este format. „Îmi place mult mediul care mă înconjoară. Îmi place natura din parcuri. Îmi place mâncarea bună pe care o găsesc în diferite locuri din oraș. Îmi place libertatea pe care o simt aici. Îmi place evoluția pe care am putut să mă bazez în București. Și cred că cel mai mult îmi place relația cu oamenii dragi mie, oameni care mi-au devenit ca o familie într-o țară străină în care am fost primită mereu cu brațele deschise”, subliniază tânăra studentă.
Mărturisește că are foarte multe locuri în București care îi sunt foarte dragi. Unul dintre ele este Universitatea Națională de Muzică din București, locul în care se pregătește pentru cariera de succes pe care și-o dorește. Îi place și căminul studențesc al facultății, pentru că este un loc al diversității, un loc în care oamenii au trecut peste orice barieră și au format o comunitate frumoasă.
De asemenea, are momente în care se relaxează în timpul unor plimbări lungi prin Parcul Cișmigiu sau admirând lacul din Parcul Herăstrău.
Cel mai mult însă îi place „scena” din București. Iar când spune „scenă” se referă la toate locurile în care i s-a permis să-și prezinte arta, în locurile în care a cântat.
Referindu-se la locurile în care a avut ocazia să joace, Milanka a indicat Opera Națională București unde a fost implicată într-un proiect dedicat tinerelor talente. „A fost o mare experiență și totodată o plăcere pentru mine”, precizează solista.
În plus, a făcut parte din Corul Academic Radio în diverse proiecte, iar acest lucru i-a permis să descopere că aici profesionalismul este la un nivel înalt, iar atmosfera este una extraordinară.
„Un loc care îmi este foarte drag este Opera Comică pentru Copii, o instituție în care se lucrează ca într-o familie. Așa cred că ar trebui să funcționeze orice teatru. Sunt foarte recunoscătoare că am făcut parte din proiectele Operei Comice pentru Copii. Cel mai recent rol pe care l-am avut a fost Tisbe, sora Cenușăresei, din opera la Cenerentola de Gioachino Rossini”, povestește tânăra din Macedonia.
Am rugat-o să ne spună ce ar trebui făcut pentru ca Bucureștiul să aibă vizibilitate mai mare în străinătate, iar răspunsul pe care ni l-a dat este legat de faptul că orașul ar trebui să se bucure de o prezentare mai amplă în mediul online, astfel încât tot mai mulți oameni să afle despre locurile frumoase din Capitala României.
O universitate cu o tradiție de 156 de ani
Discuția pe care am avut-o cu Milanka Noveska, dar și cu alți studenți sau artiști pe care i-am prezentat în cadrul acestui program, mi-a prilejuit ocazia de a afla mult mai multe și despre una dintre instituțiile de învățământ cu tradiție din Capitala României: Universitatea Națională de Muzică din București.
Universitatea în care există un echilibru perfect între vechi și nou a format multe generații de artiști care au bucurat și bucură sufletele spectatorilor din toate colțurile lumii.
Instituția bucureșteană a luat ființă în iunie 1863, atunci când a fost emis un decret al Consiliului de Miniștri, prezidat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Un an mai târziu, instituția a fost fondată și la 6 octombrie 1864 a început să funcționeze sub conducerea compozitorului Alexandru Flechtenmacher.
Ideea de la care s-a plecat a fost aceea ca noua instituție să includă două școli principale de artă, care să aibă filiale atât în București, cât și în Iași. Se forma astfel o punte culturală între cele două orașe.
Prima denumire pe care a purtat-o această instituție a fost Conservatorul de Muzică și Declamațiune și avea în compunere „Institutul de muzică vocală” și „Școala de muzică instrumentală”.
A fost începutul unei tradiții, Conservatorul condus de compozitorul Alexandru Flechtenmacher transformându-se foarte repede într-o instituție europeană în care s-au pregătit atât personalități ale muzicii naționale, cât și personalități ale muzicii internaționale.
Numele lui Alexandru Flechtenmacher nu se leagă doar de prima etapă din istoria acestei instituții. Muzicianul este cunoscut și datorită faptului că este autorul primei operete românești. Este vorba despre „Baba Hârca”. Textul îi aparține lui Matei Millo, cel care a interpretat, în travesty, rolul principal la premiera spectacolului care a avut în decembrie 1848, la Iași. De asemenea, Alexandru Flechtenmacher este autorul muzicii pentru „Hora Unirii”, pe versurile scrise de Vasile Alecsandri.
Faptul că i-a fost încredințată conducerea acestei instituții reprezintă atât o apreciere a valorii sale, cât și o reliefare a importanței pe care Conservatorul de Muzică și Declamațiune l-a avut în epocă.
Specializată în educația muzicală vocală și instrumentală, școala avea în compunere clase de vioară, solfegiu, cor bisericesc, canto, pian și armonie.
Etapă cu etapă, Conservatorul și-a diversificat specializările. În 1900 a inclus prima clasă de muzică de cameră, iar 1905 prima clasă de compoziție, sub conducerea maestrului Alfonso Castaldi.
Un alt moment important în istoria sa este reprezentat de transformarea instituției, în 17 iulie 1931, în Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică. Este perioada în care și George Enescu era profesor de onoare aici, foarte mulți studenți având șansa de a se bucura de genialitatea muzicianului.
Instituția a continuat să se transforme și să-și schimbe denumirea. Astfel, a fost cunoscută, în perioada comunistă, sub numele „Conservatorul Ciprian Porumbescu”, pentru ca în intervalul 1990-1998 să poarte titulatura „Academia de Muzică București”. După 1998 devine Universitatea de Muzică București, pentru ca începând din 2001, să se stabilească, printr-o hotărâre de guvern, că instituția se va numi Universitatea Națională de Muzică din București.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Corina Gheorghe
