SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ este prima săptămână care urmează după Învierea Domnului Nostru și Mântuitor Iisus Hristos și se termină în duminica urmâtoare numită Duminica Tomii (a Sfântului Apostol Toma).
Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile). Această perioadă stă sub semnul luminii și prima slujbă din săptămână începe prin cuvintele “veniți de luați lumină”.
Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale. Din noaptea Învierii și până la Înălîțarea Domnului la cer, în Biserica se cântă “Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit“, prin noul Ierusalim făcându-se referire la Ierusalimul cel veșnic, eshatologic.
Slujbele din Săptămâna luminată se țin cu Ușile Împărătești larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează ușa deschisă de la mormântul Mântuitorului dar și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Mântuitorului. În primele secole ale creștinismului, în timpul Săptămânii luminate, catehumenii (cei care se pregăteau sa primească taina Botezului) care erau botezați în noaptea de Paști, purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii.
În această perioadă, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările și citirile din această perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directa la Învierea din morți a Mântuitorului. Slujbele sunt mai frumoase prin această bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rânduielile liturgice. Chiar și slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni, e diferită de rânduiala obișnuită, căci se cântă aceleași cântări ale canonului Învierii Domnului și Hristos a înviat, în loc de Veșnica pomenire!
Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o noua perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului. Numele acestei perioade – una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului și de cea a Triodului) – vine de la cartea Penticostar care se folosește în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Sfintele Paști și Rusalii (50 de zile). Această perioadă se distinge din punct de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumusețe și prin bucuria întregii creații, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se săvârșesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreuna cu Hristos în Biserica Sa. Și bisericile se înveșmântează în alb și vesmintele preoților. De aceea, această perioadă a Penticostarului este perioada când se cântă în toate împrejurările “Hristos a înviat” și cântări de bucurie: “Veniți să ne luminăm popoare! Veniți să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!“.
În tot acest timp, creștinii ar trebui să se salute cu urarea Hristos a Înviat și de la Înălțare, Hristos S-a Înalțat, urmată de răspunsul Adevărat a Înviat și Adevărat S-a Înălțat.
