De ce fiecare om are propriul timp pentru a-și manifesta potențialele divine? La această întrebare vom încerca să răspundem, după analiză îndelungată, dar și exemple întâlnite la fiecare pas în viața de zi cu zi.
În cartea ”Ecuația vieții. Calea spre fericire” este scris că numai Dumnezeu are tot timpul din lume… Așa că nouă ne rămâne să conștientizăm și să trăim propria viață, aici și acum, în plan terestru.
Foarte mulți oameni deschiși spiritual, ascensionați în dimensiuni superioare, au ajuns la concluzia că viața trebuie trăită în echilibru. Aceasta este și rezolvarea de la ecuația vieții din cartea mai sus menționată.
Una dintre cele mai mari probleme ale noastre este că ne grăbim. Când în treabă cineva când vrei rezultatele dorite, răspund fără a sta pe gânduri, mai în glumă, mai în serios: ”ieri”.
Un prim mesaj…
Când am reluat activitatea proprie de presă, mergând pe drum cu întrebările firești dacă am făcut bine sau nu, să pornesc spre necunoscut, am văzut un prim mesaj scris pe un stâlp de electricitate: ”Tu ai să reușești!”
Și deja simt în sufletul meu că am reușit, după o lună de lucru cu actele necesare unei activități nou lansate. Totul începe cu intuția și credința în miracole.
Miracolele se întâmplă pentru cei care cred. Doar că nu se întâmplă, uneori, peste noapte (deși există și astfel de excepții de la regulă), având nevoie de un timp, un timp divin.
Acordați-vă tipul necesar pentru conștienizare, înțelegere, acceptare, credință, pentrru că urmează manifestarea și materializarea a ceea ce ne dorim.
Dorințele trebuie să fie clare, cu subiect, predicat și virgulă, după caz. Tot ce creăm în jurul nostru reprezintă rezultatul sentimentelor, dorințelor și vizualizării.
Suntem co-creatori, de aceea, în paradigma temporară de acum, trebuie să avem grijă la gândurile și cuvintele noastre. Dacă nu sunt folosite în scop benefic se întorc ca un bumerang spre noi înșine.
Să renunțăm la ego? Nu, doar să îl conștientizăm, să îl educăm, să îl ținem sub control, pentru că până la urmă are și el utilitatea lui.
Revenind la ideea de echilibru, da, ego și divin trebuie să conviețuiască în noi înșine ca doi vecini buni, prieteni, de ce nu… Doar că divinul va aduce miracole, așa că să dăm Cezarului ce este al Cezarului…
Sunt multe de spus, dar ne oprim aici, atât pentru azi.
Autor: Ligia Beatrice Vasilescu
Foto: arhiva
