Cu puțin timp în urmă, am primit întrebarea – de ce creștinii ortodocși poartă crucea la gât, doar Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce… Nu am știut să răspund …De fapt am avut doar un singur răspuns, pe care l-am simțit din plin, și anume – crucea oferă protecție.
Imediat după această întrebare, Cerul a trimis, printr-un intermediar (MV, înger în chip de om), în dar, cartea preotului profesor Constantin Coman. Aici am găsit toate răspunsurile de care aveam nevoie, atât eu, cât și toți ceilalți oameni care umblă, încă, rătăciți, în lungul drum al vieții.
Manuscrisul l-am citit în două zile, hipnotizată fiind de explicațiile divine, care au legătură cu un singur obiect material, pământean – crucea, obiect care face legătura unică, incomensurabilă, între Cer și Pământ. În primul rând, răspunsul concret este acesta: crucea este ceva bun și nicidecum ceva rău, crucea ajută, crucea este răspunsul la toate întrebările vieții. Și da, inclusiv, crucea ne oferă protecție divină.
Ideal ar fi să găsiți cartea, să o treceți prin filtrul propriei gândiri și experiențe de viață. Părintele Constantin Coman povestește că nu a avut el, personal, experiențe dureroase de viață, dar au avut oamenii din jurul lui, cei dragi, cunoscuții. Așa, autorul a făcut propria analiză, pe care a transpus-o în peste două sute de pagini.
Există convingerea fermă că Dumnezeu își face lucrările prin oameni, prin urmare și părintele Coman a fost o unealtă a Domnului, pentru cei care fac pași concreți pentru ascenderea la Divin. Pentru că vrem, nu vrem, cheia vieții împlinite, fercite, trăite în armonie și pace, este la Dumnezeu.
Câteva concluzii de bază, cu referire directă la semnificațiile crucii:
- Creștinismul are la baza lui crucea
- Crucea este o lucrare dumnezeiască
- Asumarea crucii – conștientizare, asumare, încredințarea lui Iisus
- Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh
- Crucea neamului – comunității, familiei, țării/patriei natale
- Parcurgerea propriei cruci – post și rugăciune. Vindecare, în numele Domnului Iisus
- Crucea nu este capătul, ea este drumul, mijlocul, parcursul
- Crucea este renaștere
- Fiecare om trebuie să se lase răstignit, la un moment dat în viață, mai devreme sau mai târziu, prin propria experiență sau experiența celor dragi
- Crucea este calea! Există o cale a crucii. Pentru a urma această cale este nevoie de smerenie, renunțare, lepădare totală de sine
- Bucuria vine de la cruce. Ajutorul, protecția divină, depășirea obstacolelor și în final, învierea. Crucea este mărturia învierii, prima concretizare materială a învierii. Fără cruce, învierea ar fi fost imposibilă
- Crucea înseamnă speranță și tot ea ne dă putere. Prin răstignire, omul ajunge la Dumnezeu
- Semnul crucii ne însoțește pretutindeni, o luăm cu noi peste tot, prin vizualizare sau sub forma medialionului purtat la gât
- Izbăvirea și biruința nu este coborârea, ci urcarea pe Cruce. Trecem prin greu, nu fugim de el!
- Omul trebuie să îl urmeze pe Hristos : ”Cel care nu își ia crucea și nu mă urmează pe mine, nu este vrednic de mine” (Iisus Hristos)
- Crucea înseamnă și iubire – dăruire totală de sine
- Omul a fost conceput să se împlinească cu ajutorul lui Dumnezeu. Doar așa omul își împlinește datul său existențial
- Fiecare om își duce propria cruce, într-un fel sau altul
- Urmarea lui Hristos înseamnă încredințarea crucii tale – Lui
- Crucea este ultimul gest pe care îl facem la finalul vieții pământene. Expresia ultimă a iubirii oamenilor pentru Dumnezeu.
Acestea sunt câteva idei esențiale, desprinse din conținutul minunatei cărți, care a fost scrisă pentru ca noi, oamenii să înțelegem de unde venim (pe culoarul divin), ce trebuie să facem (să îndelinim menirea) și unde vom merge mai departe (învierea).
Text și foto: Ligia Beatrice Vasilescu
